CORA

Îmi vine să mor ...

2012-01-15T05:07:00.000+02:00

... de părere de rău că, din motive obiective, nu am fost acolo!
Mi-am promis că am să ajung mâine, iar dacă orice formă de protest va avea loc şi mâine, am să mă lupt cu oricine şi am să ajung.
De ce?
Din principiu. Pentru că mă nemulţumeşte SISTEMUL, pentru că mă simt călcată pe gât, pentru că nu mai suport atâta ipocrizie.
Pentru că ştiu că urmează o nouă rundă de fraudare a alegerilor.
Pentru că snt cetăţean al României şi am DREPTUL să protestez faţă de cei care îmi încalcă drepturile.

2011 - Anul Personal

2012-01-04T09:46:00.000+02:00

Uneori inutil, însă de cele mai multe pori benefic, îmi place să fac un review al perioadelor care se încăpăţânează să se termine. Anul 2011 tocmai s-a încheiat, aşadar este necesar să tragem o linie şi să calculăm evenimentele, să le acordăm o valoare cu + sau - şi să vedem la ce rezultat ajungem. Aşadar:
- În luna IANUARIE am decis să mă apuc de o transformare necesară a trupului meu. Deşi încercasem mii de diete, până în acel moment nu am fost în stare să mă ţin serios de vreuna. Am început, aşadar, cu dieta disociată, despre care am scris aici, aici si aici. De asemenea, în plan profesional, am organizat un eveniment dedicat ilustrului MIHAI EMINESCU, sub forma unui spectacol - concurs, la care elevii au participat cu entuziasm, în ciuda tendinţei actuale de a lua în râs orice formă de elogiere a valorilor culturale româneşti.
- În luna FEBRUARIE am continuat dieta şi am început să particip la căderea relaţiei în care eram angajată de 7 ani.
- În luna MARTIE am organizat evenimentul de 8 Martie, la care, de asemenea, elevii au participat încântaţi. Despre el am scris aici. Relaţia mea a luat sfârşit. Am descoperit cum e să fii trădat de cel pe care îl iubeşti cel mai mult şi cum e să descoperi că persoanele pe care sperai să te bazezi nu au avut niciun punct de reper de oferit în calea celui rătăcit. Am trecut prin cea mai aprigă decadenţă a vieţii mele, m-am destructurat, m-am fărâmiţat în mii de bucăţi, am plâns, am dormit în braţele mamei şi ale prietenei mele, pentru că am trăit cele mai crunte trăiri de spaimă. Am traversat primul episod depresiv din viaţa mea. Toate astea în timp ce persoane în care mă încredeam - şi nu mă gândesc aici la fostul meu iubit, ci la cei care îl susţineau, spre disperarea mea - au făcut pact cu nou-apăruta în viaţa lui şi au început să lege prietenii dubioase şi crunt de dureroase - ţin să menţionez că acele persoane nu vor fi iertate în vecii vecilor, însă ele nu vor şti asta, pentru că am dezvoltat o ipocrită tendinţă a salvării aparenţelor.
- În luna APRILIE am continuat depresia, însă înspre finalul lunii am început să mă redescopăr şi să mă reinventez. Am încheiat dieta disociată cu 14 kilograme în minus. Mi-am schimbat coafura, mi-am oferit ocazia de a fi plăcută şi apreciată şi de alţi masculi, însă fără nicio şansă de a reuşi să mă ataşez în mod real de vreunul. Spaima s-a diminuat, a rămas numai temerea că nu mă voi mai putea îndrăgosti vreodată şi am concluzionat că e mai bine să nu mă mai ataşez în mod entuziast de niciun ALTUL.
- În luna MAI am văzut Vama, am sărutat marea, mi-am aruncat toate trăirile urâte în ea şi am lăsat optimismul să mă inunde. Încrederea în mine a fost reconstruită. Întoarsă acasă, am început cura lui Breuss, care m-a lăsat fără 10 kilograme în doar trei săptămâni. Spălăturile pe maţe mi-au folosit şi drept spălături de suflet. La final, m-am detoxifiat şi trupeşte şi spiritual. Şi deodată, am început să redevin interesantă pentru cel care numai cu două luni în urmă îmi dădea cu şutul.
- În luna IUNIE am organizat spectacolul de 1 Iunie. Copiii au fost iarăşi alături de mine şi mi-au dovedit că pot fi minunaţi, trebuie doar aţâţaţi. Înspre finalul lunii, după o perioadă de frământări, plăcute totuşi, am decis să îi ofer şanse celui care acum revenea la masa negocierii, cu regrete şi, totuşi, cu o urmă de parşivism pe care nu am înţeles-o nici astăzi. Aşa cum scriam aici, nu credeam să învăţ a face compromisuri vreodată.Am lăsat vreo doi corigenţi, care au rămas, totodată, şi repetenţi - culmea, fără vreo urmă de remuşcare, deşi era pentru prima dată când am făcut asta...şi sper că nu am să mai repet povestea.
- În luna IULIE am reîncheiat contractul de amor cu fostul meu iubit, însă noua ecuaţie m-a găsit cu totul alta. Mai cerebrală, mai relaxată şi mai încrezătoare în mine însămi. Am ajuns în locul pe care speram de ceva ani să îl văd şi am păşit, alături de el, pe domeniul Balcicului. Fotografii, aici.
- În luna lui AUGUST am împlinit un sfert de veac şi am fost cerută în căsătorie. Nah, ca să vezi ce ţi-e şi cu viaţa asta!?!
- În luna SEPTEMBRIE, am reînceput şcoala mai scârbită de noul sistem ca niciodată. Îmi fusese, totuşi, dor de copii. Pregătirile pentru nunta din octombrie au fost în toi. M-am vopsit pentru prima oară.
- În luna OCTOMBRIE, pe 8, mi-am pus pirostriile, am devenit Madame Aprozeanu - nume pe care nu mi l-am însuşit nici în zilele noastre, căci dacă mă iei repede, tot Cora Moloveanu mă prezint. Oricum, despre nuntă, găsiţi detalii în SERIALUL DE NUNTĂ publicat aici. În mare, nunta a fost peste aşteptări de frumoasă. Însă, din păcate, am început să iau în greutate.
- În luna NOIEMBRIE, vechiul meu iubit şi noul meu soţ şi-a depus dosar de preoţie. Iar eu...am continuat să iau în greutate. Am organizat eveniment cu ocazia Zilei Toleranţei.
- În luna DECEMBRIE, am devenit doamna preoteasă, prezbiteră sau coana prioteasă. :). Au fost unele dintre momentele cele mai înălţătoare, mai ales spiritual, pe care le-am putut trăi vreodată. Tonul superobiectiv de acum nu mă lasă să folosesc cuvinte transparente, însă poate voi reveni cândva cu povestiri de emoţii trăite alături de altcineva şi care, totuşi, au fost mai puternice decât dacă erau evenimentele mele. :) Am luat 8 kilograme în plus. Şi, başca, atunci când aş fi yis că evenimentele iau sfârşit aici, vechea maşină a bubuit şi a trebuit să achiziţionăm alta. O alta, care îmi place teribil şi care e posibil să mă motiveze să urmez şcoala de soferi.
- În ansamblu, am învăţat să fiu depresivă, am învăţat să ies din depresie, am învăţat să mă apreciez mai mult, să mă iubesc, dovedită fiiind astfel tendinţa celorlalţi de a-ţi urma exemplul şi de a te iubi şi ei.
- Am citit mai puţin decât mi-am propus, am dansat mai mult, am scris foooooooooooooooooarte puţin pe blog, nu am urmat niciun training, niciun curs de formare,am vizionat o sumedenie de seriale (Desperate Housewives, The Borgias, Ally McBeal, Lie to me, In treatment, Being Erica).
În CONCLUZIE, marile lecţiii învăţate au fost cele ale compromisului şi ale afacerilor cu sentimente. Oricum ar fi judecate de alţii, este clar. Până nu laşi de la tine, nu vei câştiga mai nimic. Deşi mi-am călcat eu un pic pe inimă, este clar că acum sunt mai fericită şi mai liniştită din toate punctele de vedere: emoţional, material, social.
Rezoluţiile pentru anul acesta - într-o altă postare. Până atunci, niste foto cu mine la final de 2011, care a fost, în md cert, anul împlinirilor personale şi al celor mai mari transformări - începând cu corpul şi terminând cu starea civilă :)

De Moş Nicolae

2011-12-06T21:46:00.001+02:00

În această dimineaţă nu am găsit nimic în cizmuliţe, nici măcar o nuieluşă...semn că...am fost singură acasă! Hehe, ce credeaţi? Că nu am fost cuminte?!

Câteodată, singurătatea îmi pică greu. Câteodată, îmi e numai bună ca să fiu doar eu cu mine, prilej de reculegere, de dezmăţ interior, că pot să fiu chiar depresivă în voie, fără să dau explicaţii nimănui, că pot să îmi ascult gândurile, că sunt stăpâna unică a patului meu şi ale celor trei perne, că pot asculta la maxim muzica ce-mi place.

Astăzi, după job, după-amiază de singurătate. Am dormit, mi-am gătit, am stat în vârf de pat, am citit o revistă dragă, am sorbit o cană de cafea aburindă şi aromată şi am ascultat Radioul lui Moş Crăciun. Ce urmează? Să închid computerul şi să îmi bag nasul într-o carte cu care cochetez de ceva vreme şi pe care din motive stresante nu am avut timp să o adulmec. Ce bine e să ai timp şi de tine! Ho Ho Ho! It's Winter Mood already!

PS: Ce bine că singurătatea e totuşi, bine dozată şi de mâine reintru în posesia soţului meu!

România de ziua ei

2011-12-01T19:55:00.000+02:00

Azi nu am fost deloc aprinsă de flama patriotică şi aştept oprobiul public odată cu publicarea ideilor mele.

Astăzi, mai mult ca oricând îmi e ruşinea cât casa că sunt româncă, printre acei români care refuză să iasă din mediocritate, români care se complac în compromisuri ruşinoase, români care habar nu au de ce azi e Ziua Naţională a ţării.

Îmi e ruşine cu românii care ascultă manele pe iPhone 4, cărora le urlă Vijelie din X5, ruşine cu cei care nu scriu corect, ruşine cu cei care se comportă ca-n mahala, deşi trăiesc în buricul târgului, ruşine cu româncele care ies pe strada în colanţi, care nu au nimic altceva mai bun de arătat decât picioare şi fese.

Îmi e ruşine ruşine ruşine cu românii obedienţi şi fricoşi să ridice capul din mocirlă şi se mulţumesc cu prilejul de a fi călcaţi pe gât de sus cocoţaţi pe scaune înalte.

Îmi e ruşine cu parveniţii îmbogăţiţi peste noapte care put a prost-gust şi imbecilitate. Cu ipocriţii care au uitat ce înseamnă să fii om.

Nu degeaba pleacă oamenii bine pregătiţi din România. Pleacă, în primul rând, ca să scape din cloaca românească...pe care azi am sărbătorit-o cu mare festin...

Ce încheiere mai bună pot face decât citându-l pe Emil Cioran:
Doamne, ce vom fi făcut o mie de ani?! Toată viaţa noastră de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns să ne dăm seama că n-am făcut nimic... Comparaţia cu ce s-a îndeplinit în alte părţi ne-a relevat neantul trecutului propriu şi inexistenţa culturii noastre.
România n are nimic original în afară de ţărani, artă populară şi peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu ţăranii nu putem intra decît prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferenţiată a acestei ţări, îmbîcsită de superstiţie şi scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pămînt. Unii spun că e sănătate; ca şi cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai mult decît un biet popor? Aceasta este întrebarea.

Restaurant magnific

2011-11-29T12:16:00.000+02:00

Aqua Parc Oltenita

În fața lui Dumnezeu

2011-11-28T12:12:00.000+02:00

Cum am devenit doamna Aprozeanu

2011-11-27T12:01:00.000+02:00

Un strop de petrecere

2011-11-26T11:50:00.000+02:00

Cum a început noua mea viață

2011-11-25T11:39:00.001+02:00

Aceasta a fost prima zi din restul vieții mele, o viață care îmi place și pe care îmi doresc să o împlinesc rodnic și armonios. Exact așa cum a început:

Despre rege, discursuri, bun-simţ şi alte chestiuni politice

2011-10-26T23:23:00.000+03:00

Pic ca musca-n laptele rochiei mele de mireasă cu un subiect la zi, care a născut, totuşi, nişte impresii pe care le consider numai bune de notat pe filele blogului.
Ştire abordată pe majoritatea blogurilor, publicatăpe pagini de ziar, comentată la teve, discursul regelui Mihai in Parlamentul României, nu mă lasă indiferentă, deşi evenimentele cu iz politic mă lasă rece în ultima vreme. Însă evenimentul de ieri m-a mişcat prin pata de culoare contrastantă adusă în tabloul maroniu al politcii româneşti.
Obişnuită cu păpuşi gonflabile, cu gogoşi ieftine, cu minţi înguste, cu lipsă de omenie, nu nesimţire din plin, m'am ţinut departe de viaţa politică românească.
Deşi evenimentul de ieri mi-a părut iniţial ca un simplu pion mutat de PNL pe scena electorală, ca un pumnal înfipt în simpatizanţii preşedintelui Băsescu, anti-regalist declarat, nu pot să nu notez că am rămas, totuşi, impresionată în mod plăcut de gestul capetelor luminate care au gândit organizarea Zilei Omagiale.
Dincolo de orice pretext sau motiv, discursul regelui este un eveniment istoric, pe care este posibil să îl înveţe nepoţii mei pe la orele de istorie.
De ce consider că este o pată de culoare adusă în politicul românesc?
Pentru că, ascultând discursul regelui, am rămas surprinsă de calitatea mesajului, de justeţea înţelesului, de simplitatea cuvântului.
Pentru că, urmărind spectacolul de la Opera Română, am respirat puţină cultură la teve, am simţit bucuria unui eveniment înalt calitativ.
Pentru că am urmărit ţinute elegante, gesturi regale-simple, bijuterii fascinant de mici, dar preţioase, zâmbete discrete, atitudine demnă, am urmărit BUN SIMŢ! Şi eleganţă şi bun gust şi simplitate.
Obişnuită cu abuzuri la toate nivelurile, am apreciat rafinamentul.
Obişnuită cu vorbe goale, mi-a plăcut cuvântul simplu, dar plin de sens.
Obişnuită cu opulenţa, m-a surprins discreţia.
Obişnuită cu măgăriile, m-a şocat normalitatea.

Parcă îmi vine să zic că politica nu e pentru omul de rând, astfel încât participarea oricui la procesul de conducere a societăţii nu face decât să tragă în jos, înspre medie sau mai jos, calitatea celor pe care îi alegem să ne reprezinte. Parcă îmi vine să cred că democraţia nu este sistemul politic perfect, însă ştiu că nici monarhia nu ar fi. Atunci, care e?

PS. De notat că nu pot ierta că regele ne ia Peleşul!

"Ziua nuntii noastre" - by Olteniteanul Media - serial de nunta

2011-10-22T19:17:00.001+03:00

Va invit sa priviti n clip realizat de Marius Dociu (DJ Giovanny), cel care s-a ocupat de bunul mers al partii de foto-audio-video al nuntii noastre! Ii multumesc din suflet pentru minunatul film de mai jos!

Cronica unei nunți de octombrie

2011-10-15T18:32:00.000+03:00

Poate pentru că a fost nunta mea și nu pot fi obiectivă, însă am avut parte de o zi deosebită, personală, cu prieteni minunați, cu nași tineri și cu suflete și minți deschise, cu multă voie bună și un strop de ploaie, numai atât cât a fost necesar pentru ca viața să ne fie îmbelșugată!

Am renunțat la obiceiuri românești, nu am jucat bradul, nici găina, nu am bărbierit ginerele, doar am aruncat buchetul și am schimbat voalul, dar nu cu un batic, ci cu o voaletă.

Am fost îmbrăcată de prietenele mele, ele m-au aranjat, ca să fiu cea mai frumoasă!
Atunci când Răzvan a venit să mă ia de acasă, mama nu a vrut să mă dea cu una, cu două, și i-a oferit pe rând, păpușica mea din copilărie și o vecină pe care am gătit-o de nuntă. Amuzamentul a fost pe măsură, oamenii s-au distrat și s-au simțit bine încă de la mine de acasă.

Cununia civilă a fost oficiată chiar de domnul primar, iar cununia religioasă a avut loc în Biserica mea de suflet, de către preoții de la care l-am Învățat pe Dumnezeu. Prietenul nostru, dascăl la acea Biserică, a pregătit un cor minunat, sper că am să pot posta curând fragmente din slujbă.

Am avut alături de noi prieteni mulți, pentru care am pregătit mărturii personalizate, cu poza noastră atașată unei lumânări și un mesaj pentru fiecare dintre ei.

Dar, voi lăsa pozele să grăiască de la sine, atâtea câte am în acest moment.

Valsul mirilor - episod de nunta 4

2011-09-30T11:43:00.002+03:00

Ufff, tocmai m-am intors de la cea de-a doua repetitie pentru valsul mirilor. Melodia este geniala, desi am schimbat-o de o mie de ori, noi am fost jalnic de incepatori, coregrafa este teribil de profesionista. O iubesc. Pe langa faptul ca este profi, este determinata, deloc ingaduitoare si te ajuta sa te pui rapid la punct.

Daca aveti nevoie sa invatati temeinic vreun dans...si rapid, o gasiti aici. :)

Invitaţi şi invitaţii - episodul de nunta 3

2011-09-27T21:39:00.002+03:00

Printre primele lucruri pe care le-am făcut de îndată ce am stabilit data nunţii, a fost întocmirea listei de invitaţi şi comandarea invitaţiilor, de la magazinul al cărui site este www.invitatiipentrununta.ro. Deşi este un magazin central, invitaţiile sunt destul de ieftine, iar ei lucrează foarte eficient (mai ales că au luat în calcul faptul că ne mai putem răzgândi în anumite privinţe şi ne-au lăsat şi portiţe de răzgândire).

Zilele acestea sunt ultimele în care invitaţii au putut face confirmarea participării. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că prieteni apropiaţi vor fi departe de noi în acea zi, iar prieteni mai îndepărtaţi în viaţa de zi cu zi au ales să se bucure alături de noi. Nu pot decât să le mulţumesc pentru asta şi să îi asigur de toate gândurile mele bune!

Cererea - episod de nuntă 2

2011-09-24T19:00:00.003+03:00

Uunul dintre cele mai emoționante momente din întreaga mea relație a fost cererea în căsătorie. Știu că pare cel mai teribil clișeu, însă este exact ceea ce am simțit, având în vedere că și Mister s-a priceput a face din asta un moment magic.
În noaptea în care am împlinit sfertul de veac (25 de ani, pe 18 august), m-a invitat să mergem pe podul de peste Argeș, acolo unde s-a înfiripat povestea noastră. Chiar la ora 00.00, cadou de ziua mea, am primit inelul de logodnă și invitația de a-i fi alături as long as we both shall live. :)
Sentimentul că lumea este a mea, deasupra orașului luminat, deasupra Argeșului curgând sub, ducând cu el toate tristețile noastre, cu vântul adiind în părul meu și cu planurile de viață care au început să se înfiripe!

Și când te gândești că totul începe cu un simplu...INEL :)
Holograf - Ti-am dat un inel

Asculta mai multe audio diverse

Cum de s-a întâmplat? - episod de nuntă 1

2011-09-24T14:32:00.000+03:00

Că aveam un prieten de aproximativ 8 ani, știți toți. Că prin mai am avut o ruptură, știți mai puțini, unii ați intuit, după tonul meu trist sau lipsa de prin spațiul virtual.
Însă, cum viața este plină de surprize, iată că...în octombrie, fix pe 8, ne vom căsători. Pe 8 octombrie, după 8 ani de relație! Ca să vezi. :)
Totul a decurs așa de rapid, că nici nu am avut timp să îmi dau seama ce mi se întâmplă. Bine că nu am avut prea mult timp de stres. Așa, țac pac, prietenii ne ajută, sunt alături de noi, unul cu o floare, unul cu o poză, le mulțumesc din suflet pentru asta!

Deși au mai rămas doar două săptămâni, nu sunt deloc agitată, știu că totul se rezolvă cu calm. Și cu planificare riguroasă.
Sunt convinsă că totul vă ieși minunat, poate nu ca la carte, dar nici măcar nu îmi doresc asta. Vreau să iasă o poveste personală și plină de amintiri frumoase. Nu ca aceasta din clipul de mai jos: :))

Ce vrea sa spună blogul meu?

2011-09-08T04:27:00.000+03:00

De ziua mea, pare-mi-se, spuneam că se pregăteşte o surpriză! Et, voila!

Ma căsătoreeeeeeeeeeeeeeeeesc!

Am să încep un serial de postări pe tema asta, căci tare multe am de povestit!

Povestea dietei mele - unde am întrerupt firul?

2011-09-04T19:47:00.002+03:00

Ultima oară când am postat vești despre dieta mea reușisem să dau la o parte 21 de kilograme. În final, am reușit să scap de 24 de kilograme, rămânând restantă cu vreo 5 kilograme, pe care am să le dau jos începând de mâine. Ce am făcut între timp? Am făcut o pauză de respiro, căci simțeam că mă scufund în depresie.
Lipsa de modestie mă împinge să vă arăt cum am reușit să mă transform! Voila!

Despre comunism de 23 august sau Când vom învăţa să ne asumăm istoria recentă?

2011-08-23T16:12:00.001+03:00

Întrebări la început de postare:
1. De ce nu mai suntem patrioţi?
2. Cine condamnă comunismul şi cu ce drept?
************************************************************************

Aflu de la televizor ce manifestaţii fastuoase aveau loc pe vremuri cu ocazia zilei de 23 august. Mă miră puterea de organizare, mă uimeşte toată desfăşurarea de forţe pentru a pune la punct un eveniment de asemenea amploare (uimirea vine din faptul că tare am impresia că în zilele noastre oamenii nu se mai organizează la fel de prompt).

Sursa: www.casa-regală.blogspot.com

Priveam tribunele pline de oameni, sute - poate mii - de copii şi tineri, frumos îmbrăcaţi, voioşi, mândri chiar, că participă la asemenea fast. Poate că unii erau uşor frustraţi şi enervaţi de poziţia lor sau de cravata roşie, însă, cu siguranţă, ştiau să o ascundă foarte bine.
Unde sunt toţi acei oameni din tribune acum? Ce s-a întâmplat cu copiii învăţaţi să se bucure de Tovarăş? De asemenea, mă întreb, unde sunt torţionarii lui Gafencu, lui Ianolide, lui Raţiu sau Copos? Unde sunt cei care erau spuma securităţii?
Da, sunt chiar aici, printre noi! Este mama, este tata, este verişoara, este unchiul, este cumătrul, este preşedintele consiliului judeţean din judeţul Alfa, este senatorul din judeţul Omega, este preşedintele ţării mele. Ei, cu toţii, altădată, pe 23 august, ieşeau la paradă. Iar acum, se întrunesc în comisii şi condamnă comunismul în faţa altora asemenea lor. Povestea cu CONDAMNAREA COMUNISMULUI mi se pare oarecum hilară şi uşor perversă din partea unor oameni care au fost acolo, în acele vremuri şi fluturau steguleţe voioase. Nu ştiu dacă timpurile comuniste erau bune sau rele, însă, nu pot să nu mă întreb: de ce să fugim de trecutul nostru, din care am făcut parte, de ce să îl aruncăm la colţul ruşinii, în loc să ni-l asumăm?
Comunismul a fost, ne-a trecut prin case, prin stomac, am dormit cu el în pat, am mers cu el la şcoală şi, după umila mea părere, îl purtăm cu noi în viitor. Deşi am trăit doar trei ani de comunism, dacă fac o evaluare uşor politizată - şi, bineînţeles, supusă greşelii - descopăr în istoria societăţii mele vreo 10 ani de post.comunism şi vreo alţi 10 de NEO-COMUNISM. Este aproape logic să fie aşa, de vreme ce sistemul a murit împuscat în inimă în ziua de Crăciun, însă oamenii, ei, verigile sistemului, trăiesc şi mişună prin democraţie (sic!).
Sunt tentată chiar să spun că sistemul politic s-a schimbat, însă clasa politică a rămas aceeaşi (cu prospăturile şi mortăciunile inerente). E ca şi cu PARTIDUL care era ieri de stânga şi prin vraja Crăiesei de peste noapte, azi dimineaţă s-a trezit de dreapta. Nu e minunată puterea de schimbare a oamenilor, cum, peste noapte, realizezi că o ideologie este mai presus decât cea pe care ai îmbrăcat-o până mai ieri?
Cred că a venit vremea asumării, a iertării, a înţelepciunii. Nu vom crea vremuri mai bune legându-ne la infinit de greşelile unor greşeli istorice. Cu atât mai puţin cu cât ipocrizia hoţului de a striga "hoţii!!!" merge mână în mână cu clasa politică. Cu alte cuvinte, POT IERTA GREŞELILE TRECUTULUI (dacă ele au existat) , ÎNSĂ NU POT SUPORTA PREFĂCĂTORIA PREZENTULUI!
Aşadar, îi întreb pe cei din generaţia mea, pe cei din generaţia dinaintea mea şi pe cei din cea din urmă: când dăm un REFRESH al clasei politice?

Un sfert de veac!!!

2011-08-18T10:25:00.000+03:00

Azi se împlinește fix un sfert de veac de când consum oxigenul planetei! Nu-s fericită, din contră, mă regăsesc cumplit de speriată! Doamne, ce fuge timpul ăsta! Parcă acum câteva ore mă țineam de burtica mamei sa nu mă expulzeze în lume! Dar, nah, nu obtinem întotdeauna ce vrem! :)

Îmi puteți ura una, alta, le primesc cu drag, poate că îmi va trece și depresia! :)

Zile cu soare vă doresc!

PS: Vi se pregătește o surpriză!

Crinul bogat de vineri

2011-07-08T11:50:00.000+03:00

"Țărmul" - ultima filă

2011-06-26T19:15:00.001+03:00

Ora 14.37. Am întors ultima filă a cărții cu șiroaie de lacrimi în ochi. Sunt mii de gânduri care îmi invadează ființa. Nici nu știu dacă voi reuși cândva să le verbalizez pe toate.
Este chiar posibil ca praful să se aștearnă peste toate trăirile acestea, de aceea am să încerc să le mențin vii pe această pagină virtuală.
Destinul este ca un joc de cărți, în care norocul - sau absența lui - poate demonta sau schimba cursul unei munci asidue, muncă cu care construiești o strategie pe între parcursul jocului. Deodată, te lovește un ceva, numit noroc ... sau nenoroc (numind nenoroc pentru tine ceea ce pentru alții este evident noroc), care schimbă întreaga traiectorie a cursului vieții tale.
Am învățat din "Țărmul" că suferința este purificatoare. Însă purificarea este atât de dureroasă, încât ai prefera să nu treci niciodată prin acest proces crunt, cu preț prea mare.
Am învățat din carte că bărbații sunt puțin atenți la marea de sentimente a femeilor. O fac atâta timp cât le este bine alături de ele. Le ocrotesc speranțele și le hrănesc visele numai cât și lor le place acest joc numit iubire. Atunci când regulile jocului fac apel la spiritul lor de sacrificiu, sunt capabili să calce în picioare tot castelul de basm al poveștii lor de dragoste.
Am învățat că fiecare dintre noi pornim în excursia vieții cu speranța că pe noi, cel puțin pe noi, soarta ne va apăra, ne va ocroti, ne va alinta și că nu, nu ne va face să cunoaștem IADUL numit răutatea și răul din oameni. Însă, pe drum, oricât ne-am strădui să stăm departe de el, ne lovește ca un bumerang și ne destabilizează, ne dezechilibrează, ne face să ne fie frică...de însăși VIAȚA și să ne ascundem în spatele unor armuri, care pot lua de multe ori chip jovial și binevoitor. Nu, nu e deloc ipocrizie. E apărare și instinct de conservare. Armura aceasta te protejează până și de cei care spun că te iubesc cel mai mult. Căci, da, în fața lor ești cel mai vulnerabil. Și sunt și ei, la rândul lor, oameni...cu răul din ei, caracteristic tuturor, vor ajunge să te rănească, cu sau fără intenție...în esență, nici nu mai știi dacă intenția sau lipsa ei mai contează atunci când rana îți supurează și te ustură și urletul de durere îți este surd...
Am învățat că elevii, copiii, munca cu ei, îți păstrează sufletul cald și zâmbetul viu.
Am învățat că orice piedică poate fi înfrântă, însă prețul plătit este adesea usturător. Cui îi mai pasă dacă vrei sau nu să îl plătești? Ești pus în fața faptului împlinit și nu ai decât să deschizi portofelul sufletului și să îl lași să se golească...
Am învățat că, dincolo de orice, o femeie nu trebuie să uite ce este rafinamentul, bunele maniere, arta, frumosul, muzica de calitate, decența ci, din contră, bunul gust trebuie să respire prin fiecare por al pielii ei.
Cartea merită citită, sunt convinsă că fiecare dintre voi vă veți regăsi în bucuriile, tristețile, certitudinile și incertitudinile, fricile și emoțiile personajului.

PS: În următoarele zile, am să fac și o recenzie a cărții! Până atunci, o seară de duminică plină de emoții frumoase să aveți!

"Țărmul" - pași de lectură

2011-06-25T15:53:00.002+03:00

Dimineață lenesă de vară. Aș mai dormi un pic. Poate că și adorm puțin, dar deschid speriată ochii și-mi amintesc: cartea doamnei Mura! Mă îmbrac val-vârtej și sper să mai găsesc deschis la Hașu*. Am citit cu bucurie pe Oltenițeanu' despre lansare, mi-a părut teribil de rău că nu am știut...să fiu și eu acolo, alături de cea care mi-a fost dirigintă și profesor favorit.
Uraaa, e deschis!
- Cartea doamnei Mura?
- Da, răspunde doamna zâmbind! 15 lei!
Doar 15 lei?! gândesc eu, uimită de faptul că povestea unei vieți poate avea un preț.

Este 15.45, iar după-amiaza a devenit ploioasă peste Oltenița. În camera mea albastră, camera copilăriei mele, mă regăsesc adulmecând gândurile doamnei de care am fost fascinată întreaga mea copilărie și adolescență.
Contează că-s aici, acasă. Citesc cartea în orașul în care a luat naștere povestea. Privesc emoțiile omului și ascult durerile femeii. Ce e sufletul unei femei, în cele din urmă? Un ocean de contraste!

Revin cu impresii!Mai am două sferturi de parcurs din carte!
* Hașu este librăria cea mai bine dotată din oraș, deținută de domnul profesor Hiticaș, pe care îl cunoaștem cu toții ca fiind...Hașu. :)

Florile şi gândurile de vineri

2011-06-24T15:09:00.002+03:00

Amalgam de crini şi amalgam de trăiri. Din înţelepciunea vieţii: OMUL CÂT TRĂIEŞTE ÎNVAŢĂ...SĂ FACĂ COMPROMISURI.

Ciocniri cu sistemul medical

2011-06-19T11:39:00.000+03:00

Până acum, nu am avut mari tangențe cu sistemul medical, deși, chiar și slabele urme au fost unele dezamăgitoare. Slavă Domnului, m-am menținut sănătoasă...până săptămâna aceasta, când o infecție urinară mi-a afectat echilibrul. Am mai pățit povestea asta anul trecut, când am ales să merg la medic de specialitate. Știam tratamentul, am gândit că e inutil să fac din nou toate forrmalitățile, care nu ar fi avut alt rezultat decât același tratament pe care îl știam deja.
Am mers la farmacie și am cerut medicamentul cu pricina. "Nu vă dau, e antibiotic!" Am cerut un alt medicament, care nu e antibiotic, nici pe acela nu a vrut să mi-l dea, zbierând oarecum la mine, că nu ar trebui să iau medicamente după ureche...să îmi fac analize...
Bun, eu înțeleg că ar fi normal să merg la un medic, însă până ajung la medic, ori îmi trece de la sine ori se agravează. De ce? Pentru că până ajungi la medic de specialitate și analize e o adevărată desfășurare de forțe care durează peste o săptămână. Cum așa?

Ca să merg la medic de familie, am nevoie de adeverință de salariat - 2 zile
Îmi fac programarea la medicul de familie, ultima oară m-a programat peste 5 zile - 5 zile
Merg la medicul specialist - 1 zi (cu indulgență)
Merg la analize - 2 zile
Total 10 zile?

Ei, spuneți dragii mei, cum evoluează infecția mea în perioada asta? Și cum se suporta simptomele...ce îți vine să îți iei câmpii de atâta disconfort?!!!?!!!

|Mulțumesc tuturor celor care au gândit acest sistem birocratizat de sănătate, către care arunc lunar o grămadă de bani și care m-ar lăsa să mor cu spor!

Florile de vineri de la Andrei

2011-06-18T00:57:00.000+03:00

Andrei m-a certat! Ca nu mai postez Florile de Vineri. Si mi-a facut o sugestie de floare de la care ar trebui sa luam ceva lectii de viata! Sa vedem!

1 Istoric

Exista mai multe legende referitoare la originea trandafirului de Jericho.

Una dintre legende spune ca aceasta planta a aparut in urma cu 290 de milioane de ani in Asia, pe vremea dinozaurilor, de aici si denumirea de „Planta dinozaur”.

O alta legenda spune ca trandafirul de Jericho provine din regiunile desertice ale Iordaniei si Israelului. Se povesteste ca Fecioara Maria, plecand din Nazareth spre Egipt, in cautarea unui adapost, a binecuvantat aceasta planta daruindu-i viata vesnica. De aceea, acesta planta se mai cunoaste si sub denumirea de „Trandafirul Sfintei Maria“ sau „Mainile de rugaciune ale Mariei“.

2 Simboluri

Trandafirul de Jericho este simbolul norocului, al dragostei si al bunastarii. Se spune ca persoanele care ingrijesc aceasta planta nu vor duce niciodata lipsa de iubire, liniste si bunastare. De aceea, planta se transmite in familie, din generatie in generatie.

Trandafirul se foloseste in ritualurile Voodoo si Santeria pentru diferite vraji si descantece legate de noroc, bani si iubire. Se crede ca trandafirul de Jericho are proprietati miraculoase. Daca apa in care a stat trandafirul de Jericho timp de o zi este imprastiata prin casa, aceasta va absorbi energiile negative si va proteja intreaga familie.

3 Descriere

Atunci cand nu are suficienta apa, planta are aspectul unui ghem maroniu care pare mort. In momentul in care primeste apa, trandafirul de Jericho incepe sa se desfaca si sa inverzeasca, procesul durand in jur de 1-5 zile, in functie de specie.

Planta pare ca renaste, treptat isi recupereaza culoarea verde si se comporta ca un organism viu. In momentul cand nu mai primeste apa, trandafirul de Jericho se strange la loc, dupa care poate reinvia de nenumarate ori.

4 Sol

Ce este spectaculos legat de aceasta planta este faptul ca, atunci cand solul nu mai este indeajuns de umed, trandafirul de Jericho se strange sub forma unui ghem si se lasa purtat de vant pana cand simte ca a ajuns pe sol prielnic. Daca gaseste conditii bune, se stabileste acolo definitiv, daca nu, se strange din nou si mai cauta.

5 Ingrijire

De obicei, trandafirul de Jeracho se vinde uscat, sub forma de ghem. Nu este nevoie sa il plantezi in ghiveci, ci este suficient sa-l lasi intr-un bol cu apa pentru cateva zile. Apa trebuie schimbata in fiecare zi.

Planta va incepe sa se deschida in scurt timp. Este bine ca trandafirul de Jeracho sa fie tinut in apa circa o saptamana-doua, dupa care este indicat sa-l lasi sa hiberneze cateva zile si sa se usuce complet.

6 Alte intrebuintari

In stare umeda, aceasta planta absoarbe fumul de tigara si imbunatateste calitatea aerului. In stare uscata, trandafirul de Jericho indeparteaza insectele daunatoare din locul in care este pastrat.

Se spune ca are un rol in diminuarea insomniilor, atunci cand este pastrat sub pat.

7 Unde il gasim

In zilele noastre, trandafirul de Jericho se gaseste in nisipurile din Egipt, Siria, Arabia Saudita si Mexic. In aceste tari se comercializeaza in magazinele de specialitate dar si in piete.(sursa aici)

Mama! La mulţi ani!

2011-06-10T10:40:00.000+03:00

Azi e ziua celei care mi-a dat viaţă! Şi care mi-a oferit totul, pentru ca eu să fiu aşa cum sunt! La mulţi ani, mama! Te iubesc de la pământ până la cer! Şi încă o dată şi încă o dată! Puternică să-mi fii! Şi sănătoasă! Că-n rest, le-om duce pe toate!

Imperiul dimineţii

2011-06-03T05:54:00.000+03:00

M-am întors de la job acum 20 de minute. Am rămas, o dată în plus, fermecată de plenitudinea dimineţii! Liniştea străzilor, foşnetul frunzelor în adierea vântului de iunie şi ele, dragele de vrăbiuţe, agitându-se de colo colo şi ciripind vesel, anunţând o nouă zi! UNA VESELĂ!

Zi de vineri cu soare şi culoare!

Ghiceşte-mi în cafea!

2011-05-29T13:52:00.001+03:00

Când eram copil, una dintre cele mai bune prietene ale bunicii mele ştia să ghicească în cafea.Sau, nah, în ceaşca murdară de zaţ de cafea! Mă fascina teribil cum reuşea să vadă fel de fel de figurine printre firele fine de cafea de pe pereţii ceşcuţelor. O ascultam cu ochii cât cepele şi, mai interesant, aşteptam fascinată să se întâmple ceea ce citea dumneaei că urma să se întâmple! Şi, culmea, conform spuselor bunicii mele, dar şi a celorlalte prietene de-ale lor, adevărată clică de curioase asupra viitorului, lucrurile înscrise în ceaşcă chiar se întâmplau. Parcă îi aud şi acum vocea mieroasă care explica cum stângăcia celei care a turnat cafeaua în ceaşcă şi a vărsat un pic pe peretele exterior înseamnă că sorbitorul urmează să facă un drum sau o călătorie. Sau cum îşi rotunjea ochii mari şi albaştri când zărea o figurină care cică semnifica o izbândă sau un necaz apropiat...(cuvintele sunt mot-a-mot cuvintele doamnei)
Cât despre mine, nu am avut niciodată curajul să îmi întorc ceaşca de cafea şi să o rog să citească ce vede pe acolo. Deşi, recunosc, am avut o tentativă d-asta, într-un final i-am smuls ceaşca din mână şi am fugit cu ea la chiuvetă să o spăl. NU îmi place să mi se spună că urmează să mi se întâmple ceva! Dacă e de rău, mă macin o veşnicie, dacă e de bine, mor de nerăbdare să mi se întâmple...deşi e posibil să nu se întâmple vreodată...
Ieri, sorbeam simandicoasă şi de una singură o ceaşcă de cafea! Când, o figurină buclucaşă s-a încăpăţânat să apară pe suprafaţa cafelei mele! Ce vrea să însemne asta?

O vrea să zică...CORAAA, AI GRIJĂ DE INIMA TA?

Oamenii

2011-05-20T22:17:00.001+03:00

De-a lungul vremurilor, oamenii au tot fost împărţiţi în categorii, etichetaţi, ba în oameni inteligenţi sau proşti,introverţi sau extraverţi, frumoşi sau urâţi şi aşa mai departe.

În ultima vreme, m-am tot gândit la oameni. Şi la ceea ce oamenii pot reprezenta în viaţa mea. M-am gândit la cei care mă iubesc, la cei care nu mă iubesc, la care care mă iubesc, dar nu o spun, la cei care nu mă iubesc, dar spun că o fac. La oamenii care m-au strâns de mână şi nu mi-au mai dat drumul niciodată, la cei care m-au prins de mână doar atunci când aveau cea mai mare nevoie de ea şi apoi au aruncat-o, la cei care nu au avut niciodată curajul să mă prindă de nici măcar un deget.

În viaţa mea, oamenii sunt de trei categorii: oameni-licurici, oameni-toxină şi oameni-paraleli.

Oamenii-paraleli sunt cei care apar în viaţa mea, interacţionăm, facem lucruri împreună, dar emoţional, rămânem paraleli. Efectiv, nu ne spunem nimic unul altuia.

Oamenii-toxină sunt oamenii care îmi fac rău. Intenţionat sau nu, din răutate sau nu. Aceşti sunt de două categorii: ori mi-au fost prieteni foarte buni şi prin împrejurări mârşave au ajuns să mă rănească. Ori oameni cu care nu am rezonat niciodată altfel decât negativ şi care reuşesc să dea un aer toxic vieţii mele. Oamenii-toxină sunt oamenii care îmi deraiază calea existenţei mele, sunt cei care mă trag înapoi, sunt cei care mă otrăvesc prin influenţa lor, sunt cei care mă dezechilibrează.

Oamenii-licurici!!! Ei, bine, că să fii un licurici în viaţa mea nu e necesar să îmii fii prieten apropiat, deşi toţi prietenii mei sunt licurici. A fi un om-licurici înseamnă să radiezi echilibru şi lumină de acolo, din locul tău, bine închiriat în sufletul meu. Omul-licurici îmi aduce, chiar şi involuntar, în zâmbet larg pe chip şi îmi aşează acolo cel mai natural machiaj din câte pot exista. Omul licurici poate fi un individ în RATB,poate fi un copil în parc, poate fi prietena care e alături de mine orice ar fi să se întâmple cu mine!!!

Ei, tu, cititorule, care probabil eşti trecător prin viaţa mea, te invit să îţi faci o autoevaluare. Tu ce om eşti în viaţa mea? Şi ce ai de gând să faci în privinţa asta?

Vesti noi

2011-05-07T23:08:00.000+03:00

Nu vreti sa stiti ce mandra sunt!

Vama - first experience

2011-05-05T03:57:00.000+03:00

Din motive de incorsetare, nu am petrecut niciodata 1 Mai la mare. Insa, odata iesita din corset, am decis sa gust din aroma Vamii, sa intru in atmosfera ei si sa ii inteleg pe oamenii care se simt cu totii acaparati de ea.

Desi nu am putut sa intru exact in atmosfera de Vama, cele doua zile petrecute acolo au fost minunata. Prietene bune, muzica buna, nopti albe, plaja si...MAREA! Tainica mare si puternica mare, in care mi-am aruncat toate grijile si pe care am lasat-o sa imi doneze din fermitatea si optimismul ei!

Eu in prag de Inviere

2011-04-23T13:15:00.000+03:00

Marele hop - Povestea dietei mele - episodul IV

2011-04-11T09:55:00.000+03:00

Viața mea trece prin schimbări radicale! Și îmi este teribil de greu. Însă, după toate cele întâmplate, mă bucură enorm faptul că una dintre cele mai mari schimbări ale mele este forma corpului meu. Care se subțiază, se ușurează, devine mai sprintenă!
Țin dieta de 3 luni, am reușit să arunc la gunoi 16 kilograme și sunt tare mândră de asta!
Marele hop pe care l-am avut de trecut a fost pragul de 14 kilograme, căci acolo ajungeam la o greutate pe care care nu o mai avusesem de mulți, foarte mulți ani! Și parcă corpul meu nu vroia să scadă sub acea greutate vreme de 3 săptămâni! Iar astăzi de dimineață am avut marea surpriză că am scăzut chiar cu două kilograme sub acel prag! Și lupt să tot scad!

************************
Graficul slăbirii mele, la trei luni de la dietă, arată așa:

Parcul imprimavarind

2011-04-06T17:36:00.000+03:00

Ca fetele, companioane de confidente, am pornit-o agale prin parcul plin de soare si muguri. Imi place natura renascand! Si mi se pare injusta puterea ei de a renaste fata de neputinta mea de a ma reinventa!

Leoaică!

2011-04-02T19:56:00.000+03:00

Îmi place să fiu leoaică! Pentru că știu să fiu leoaică! Și pentru că lupta pentru supremație este pe jumătate câșigată, doar pentru că sunt leoaică și am spiritul de învingător în sânge.

Sunt leoaică și nu mă mai mulțumesc cu jumătăți de măsură. Mă debarasez de tentația compromisului și joc totul pe o singură carte. Pentru că îmi place să risc și pentru că a intra în jocul nebun este dovada curajului de leoaică neînfricată!

Da, după ani și ani în care mi-am reprimat leoaica din mine, de azi o las să se joace pe scena vieții mele!

Vreau! - Florile de vineri

2011-04-01T14:38:00.000+03:00

Vreau sa ma plimb cu picioarele goale prin iarba de padure si sa culeg flori salbatice! Vreau!

Am reusit! - Friday Flower

2011-03-25T13:36:00.001+02:00

Am reusit vinerea aceasta sa nu mai uit de florile de vineri! Care astazi sunt lalele dumnezeiesti! Un sfarsit de saptamana magic sa aveti!

Ti se poate intampla si tie

2011-03-23T11:41:00.000+02:00

Poate că viaţa mea ţi se pare un spectacol, pe care îl priveşti cu interes şi curiozitate. Ţi se mai întâmplă, din când în când, să faci judecăţi de valoare asupra alegerilor şi deciziilor mele, calificându-le fie bune, fie proaste, fie oportune, fie surprinzătoare, fie incorecte.
Ţie, spectatorule al vieţii mele, îţi e uşor să îmi raportezi cursul deciziilor mele la un sistem de valori univoc şi puţin personal. Pentru că aşa îţi place ţie, să te erijezi în judecătorul meu şi să mă mai şi arăţi cu degetul atunci când consideri că numai tu eşti cel care vezi corect lucrurile.
Tot ceea ce ţi-aş dori, spectatorule, este să nu uiţi că ai şi tu viaţa ta, un spectacol în care punctele culminante sunt conturate de propriile tale dificultăţi, frustrări şi...decizii.
Aşadar, dragă spectatorule, nu te grăbi să mă pui la zid atunci când mă aflu într-o dilemă. ŢI SE POATE ÎNTÂMPLA ŞI ŢIE!

Pentru regenerare sufleteasca...

2011-03-18T08:20:00.000+02:00

...evadez intr-o mica escapada montana! Ramaneti cu bine! Zile cu mult soare in suflet sa aveti! Si trimiteti-l si pe cer!

Despre soricelul de biblioteca din mine

2011-03-17T15:05:00.000+02:00

Lory ma supune la leapsa! Iar eu ma supun ei!

Sursa aici

1.Ce carti ai citit anul trecut?
Anul trecut...2010...a fost anul cu dizertatia si cu definitivatul, nu? Asta inseamna ca beletristica a avut grav de suferit, iar cartile de specialitate m-au acaparat cu totul, pe mine si pe timpul meu!. Desi ar trebui sa ma opresc sau, mai bine zis, sa ma intorc si inspre beletristica, constat ca am ramas prinsa in "psihopedagogii" si "consilieri".
2. Ce carte/carti citesti in acest moment?
"Introducere in psihologia educatiei si a dezvoltarii" (Ioan Neacsu), "Problemele adolescentilor, necazurile parintilor" (Florin Ulete).
3. Ce carti vei citi in acest an?
Imi doresc teribil sa citesc Jurnalul Reginei Maria!
4. Care este cartea ta preferată?
Cartea care m-a marcat profund si mi-a schimbat, in acel moment, optica asupra vietii mele este Vise, amintiri, reflectii, a lui Jung.
5. Care este cartea care ti s-a parut cel mai putin interesanta?
Una dintre dezamagirile cele mai mari legate de o carte le-am trait cand am citit Suferintele tanarului Werther. Nu stiu ce asteptari aveam, nu stiu ce anume consideram eu ca voi gasi in acea carte, caci gustul pe care l-am avut dupa ce am dat ultima fila era...de papura.
6. Care este melodia care iti creeaza o atmosfera relaxanta atunci cand citesti?
Imi placesa citesc pe muzica chill, ambientala.
7. Esti pasionata de jocurile pe calculator? Daca da, care este jocul tau preferat?
Shame on me, darcam sunt! Acum, imi place sa joc Catan online! Catan este, de altfel, un joc de masa, si cum nu am cu cine sa ma joc live, apelez la net.
8. Care este filmul tau preferat?
Nu am un film preferat! Sunt multe care mi-au placut in mod deosebit, incepand cu miniseria Before Sunrise si Before Sunset si terminand cu noutatile Black Swan si The King's Speech (Black Swan mi-a placut mai mult dintre cele doua).
9. Ai da bani pe o carte interesanta sau pe o trusa de farduri?
Ufff! Desi fardurile ma tenteaza oricand, aleg totusi cartea! Farduri am suficiente! :D

Poate prelua leapsa oricine doreste! Numai anuntati-ma! Sa va citesc si eu!
Multumesc, Lory!

Bărcuța mea de hârtie

2011-03-13T10:10:00.002+02:00

Demult, demult, din vremuri de poveste, mi-am construit o bărcuță. Cu multă migală, răbdare, iubire și devotament. M-am așezat în ea cu vise, speranțe, iluzii, plină de voie bună și cu mii de zâmbete în suflet.
Am avut grijă de bărcuța mea așa cum am știut mai bine, ocrotind-o cu toate forțele sufletului meu, chiar și cu riscul umilinței. Numai că nu am putut să o feresc de furiile vremii. Dar am rămas în bărcuța mea, chiar dacă a fost avariată. M-am spetit să o repar, să o oblojesc, să o aduc pe linia de plutire. Am reușit de fiecare dată. Însă...

Zilele acestea, o furtună mare mare de tot, mi-a luat bărcuța pe sus. Mi-a udat-o, mi-a motolit-o, mi-a murdărit-o, mi-a calcat-o în picioare. Iar eu, disperată, am plâns, am tras de ea cu dinții, m-am rugat din tot sufletul să nu se strice de tot. Nu s-a stricat de tot, însă nu mai e bărcuța mea de altădată.
Ce e de făcut? Să mă apuc să o repar, deși simt că nu mai am puterea necesară să o fac? Sau să o las să se ducă...să își urmeze calea ei, să meargă înspre orizonturile ce i se deschid în cale? Sau să mă urc din nou în ea, cu riscul de a mă autodistruge? Dar dacă acolo, în orizontul ei, îmi voi găsi și eu împlinirea?
Cum pot alege? Cine mă poate ghida? Să fie Dumnezeu? Să fie prietenii? Sau să fie doar TIMPUL...?

Evenimentul dedicat Mamei, în ziarul Lumina

2011-03-12T23:49:00.000+02:00

Cu prilejul zilei de 8 martie, la Şcoala cu clasele I-VIII "Emil Racoviţă", nr. 93 din Bucureşti, a avut loc o amplă manifestare dedicată mamelor, "Te iubesc, mamă". Elevii, pregătiţi de doamnele Luminiţa Simion, profesoară de Educaţie Muzicală, Cristina Pâslaru, profesoară de Limba şi Literatura Română, şi Cora Moldoveanu, consilierul psihopedagog, au susţinut un program artistic, compus din recitări de poezii, cântece şi interpretarea unei piese de teatru, prin care au adus bucurie în sufletele mamelor prezente. Datorită colaborării dintre Şcoala "Emil Racoviţă" şi Parohia "Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan", la eveniment a participat şi părintele paroh Gheorghe Şupeală, care a subliniat în cuvântul festiv importanţa mamei creştine şi exemplul Maicii Domnului în educaţia copiilor. "Biserica, şcoala şi familia formează un triunghi prin care societatea capătă lumină, valoare şi deţine un rol cu totul deosebit în procesul de evoluţie a omului pe pământ. Maica Domnului este legătura noastră pământească cu cerul, cu latura divină a lui Dumnezeu". De asemenea, părintele Şupeală a îndemnat copiii să respecte şi să-şi iubească părinţii. "Copii, să vă bucuraţi părinţii prin dragoste, respect, înţelegere, prin rezultate bune la învăţătură, dar şi părinţii să aibă grijă de copiii lor, aşa cum căprioara are grijă de puii ei, să se simtă ocrotiţi, la bine şi la greu, chiar dacă sunt momente mai puţin plăcute în viaţa lor". La finalul momentului festiv, fiecare mămică a primit un "mărţişor dulce" dăruit din partea Comitetului de părinţi din Şcoala cu clasele I-VIII "Emil Racoviţă". De asemenea, elevii organizatori au pregătit un târg de mărţişoare realizate de ei înşişi, de unde colegii lor au putut achiziţiona felicitări şi flori origami pentru mamele lor. (I.B.)

Articolul il puteti gasi si aici, dar a fost preluat si de Centrul de Presa Basilica, aici, cat si de portalul realitatea.net, aici.

Cronica unor clipe închinate Mamei

2011-03-08T17:31:00.007+02:00

Şcoala nr.93, Emil Racoviţă. Elevi îndrăgostiţi de mamele lor şi cadre didactice entuziaste. Idei frumoase şi pasiunea unor clipe frumoase în dar de...Ziua Mamei!
Ingredientele perfecte pentru reuşita unui eveniment închinat feminităţii şi maternităţii.

Alături de colegele mele Luminiţa şi Cristina, am reuşit să conturez un MĂRŢIŞOR viu oferit cu entuziasm de copiii dornici să îşi exprime sentimentele pentru mamele lor. Stâlpii întregului eveniment au fost Andreea şi Ramona, cu care am pregătit preţ de trei săptămâni întregul eveniment: ornamente, felicitări, flori, invitaţii, între programul, pregătit moment cu moment, prezentarea generală. Copii excepţionali, de nota 10, atât la propriu cât şi la figurat.

Pentru că una dintre credinţele mele este că vremea serbărilor tipic comuniste trebuie să treacă, am gândit împreună cu fetele momente deosebite, cu surprize , în care limitele dintre "scenă" si public au fost eliminate. Am dorit ca mamele, publicul nostru, să participe la programul nostru, să vină alături de noi şi să ne bucurăm împreună de aceste moemnte speciale:

1. Deschiderea programului a fost însoţită de un fond muzical primăvăratic, iar fetele au transmis gânduri cale mamelor prezente, dar şi doamnelor profesoare care au fost alături de noi la acest eveniment.

2. Primul moment importat al programului a fost închinat Maicii DOmnului, Florin Bratu vorbind despre exemplu acesteia pentru educarea unui copil. Au urmat cântece închinate Fecioarei Maria, interpretate de grupul vocal al şcolii.

3. Surprizele pentru mămici nu au întârziat să apară. Am pregătit trei tombole cu premii pentru mămici, însă acestea nu erau înmânate decât dacă acestea ne povesteau momente inedite din copilăria lor sau amintiri cu puii lor, încă de când i-au ţinut pentru prima oară în braţe. Emoţiile au năpădit repede sub formă de lacrimi atât copiii, cât şi mămicile, atmosfera creată fiind una caldă şi vibrantă.

4. "Teatru altfel". O piesă de teatru ar fi lipsit programul nostru de un anumit farmec, însă nici o piesă convenţională poate nu ar fi fost la fel de atractivă precum Treatrul Forum, pe care l-am ales pentru a ilustra aspecte din cotidianul relaţiei mamă-copil. Ceare deosebit acest tip de teatru... Finalul este stabilit pe loc, împreună cu publicul, unul dintre spectatori urcând pe scenă şi intrând în pielea unui personaj, cu rol decisiv în finalizarea punctului culminant al piesei. Pentru garantarea succesului, e nevoie de spectatori doritori să vină alături de actori, dar şi de actori spontani, care să dea replici potrivite. Deşi am avut emoţii că fetele se vor bloca în acele momente, Olga şi Rebeca s-au descurcat de minune, dând sare şi piper întrugului moment.

5. Pentru a personaliza cât mai mult programul, atât copiii, cât şi mămicile, au povestit despre boacănele lor, despre momente veselesau triste petrecute împreună. Aceste "destăinuiri" au acordat o mireasma personală aparte evenimentului nostru.

6. Nu am uitat nici de sensibilitatea câtecelor sau de frumuseţea versurilor. Ce-i drept, am evitat să ne folosim prea mult de ele, însă nu am uitat nici de valoarea lor. Astfel, grupul vocal al şcolii a interpretat piese frumoase dedicate Mamei, iar anumiţi elevi au recitat versuri de suflet pentru mama. UNul dintre elevi a compus el însuşi o poezie, pe care o redau mai jos:

MAMA
de Preda Alexandru-Cristian

O fiinţă iubitoare
O stea sclipitoare
Este mama cea iubită
De copil e îndrăgită

Ea ne dă viaţă
Noi să-i dăm speranţă
S-o îngrijim la nevoie
Şi să ştim ce n-avem voie

S-o iubim la bătrâneţe
La fel ca la tinereţe
Un chip dulce şi fericit
Trebuie îngrijit necontenit.

Ea ne îngrijeşte
Şi de boală ne fereşte
Şi noi trebuie s-o îngrijim
Şi cel mai mult să o iubim.

7. Doamna profesoară de Limba Română a profitat de faptul că mămicile au venit la şcoală şi nu le-a iertat, le-a "dat un test", dar nu numai lor, ci şi copiilor lor. A fost vorba de un test de cunoaştere, cu întrebări despre culoarea preferată a mamei şi a copilului, momentul ultimei bucurii trăite împreună sau a ultimei dojeniri. Perechea câştigătoare a primit o carte şi o cutie de bomboane, de care să se bucure împreună.
Un alt concurs pregătit de noi a fost oferirea unei flori desenate într'un minut şi crearea unui acrostih plecând de la fiecare literă din componenţa numelui mamei. Copiii au fost inventivi, iar rezultatele au bucurat toate mămicile!

8. Una dintre cele mai mari surprize pentru mămici a fost rularea unor imagini cu ele şi copiii lor, atunci când erau foarte mici, imagini însoţite de versuri şi sunete emoţionante. Copiii au scotocit prin cutia cu fotografii vechi fără ca mamele să ştie, astfel încât surpriza a fost una pe măsură.

9. La finalul evenimentului, mămicile au primit un mărţişor dulce din partea comitetului de părinţi al şcolii.

10. Colateral,elevii au pregătit şi un târg de mărţişoare, de unde colegii lor au putut procura felicitări şi flori origami pentru mămicile lor.

Concluzii
1. Pentru orice tip de activitate este nevoie de copiii deschişi la minte.
2. Pentru a valorifica prospeţimea ideilor lor, este nevoie de un profesor îndrăzneţ, care să iasă din algoritmul propriu şi să dea frâu liber imaginaţiei copiilor.

PS. La eveneniment am avut un invitat special, unul cum mai special nu se putea! Mama mea! La multi ani, mama!!!

După-amiezele de duminică

2011-02-27T18:27:00.002+02:00

E atâta liniște în jur, de surzești. E atât de puțină mișcare pe străzi, încât te întrebi dacă nu cumva au amorțit oamenii în case.
Nu îmi plac după-amiezele de duminică. Reminiscență a copilăriei de școlăriță, când în fiecare duminică după-amiaza mă pregăteam de școală: teme lăsate pe ultima sută de metri sau pregătiri de școală care îmi fuaru timpul de joacă. Plus o stare insuportabilă de tristețe că a fugit week-end-ul, în totală opoziție cu sentimentul de cucerire a lumii de vineri seara sau cu extazul de sâmbătă.
Nici acum nu mă simt mai confortabil duminică după-amiaza, mai ales în săptămânile în care încep muncile chiar de duminică seara. Au disparut temele întârziate, dar au apărut alte griji, care le compensează din plin.
În după-amiaza asta am ieșit prin oraș Liniște mormântală. Parcă și vara e mai bine, când se întâlnesc țațele la spart semințe în fața blocului sau când ies puștanii la agățat fete dezgolite.
Deci, da, urăsc după-amiezele de duminică..mai ales în anotimpul geros!

Florile de vinerea trecută

2011-02-27T11:56:00.002+02:00

sursa aici

Chinese Girl

2011-02-23T11:46:00.000+02:00

Povestea dietei mele: Cuvintele care dor - episodul IV

2011-02-19T16:41:00.002+02:00

Primul cuvânt care m-a durut a fost obezitate grad I, rostit de medicul care vine la început de de an școlar să cerceteze dacă suntem întregi, la minte și corp. Iar eu, pare-se, eram mai mult decât întreagă!
Știam că depășesc limitele normale, dar, nah, nu mă etichetase nimeni avizat în domeniu, așa că stăteam liniștită, potolindu-mă cu alinări de genul: EH, DACĂ TE SIMȚI BINE ÎN PIELEA TA, E OK SĂ FII CUM VREI.
Frustrările pe care încercam până atunci să mi le acopăr au fost scoase la suprafață, au început să mă macine într-o oarecare măsură, însă nu am luat niciun fel de atitudine. Asta neînsemnând că nu m-a durut.
În viața de zi cu zi m-am tot întâlnit cu fel de fel de cuvinte care m-au durut. Tare. Care, puse unele peste altele, mi-au construit visul de a fi slabă. De care îmi amintesc și acum, când am vreo pofta nemăsurată, pe care trebuie să o reprim. Și acum aud în urechile minții cuvintele care mă dor:
- Fuste mai mari nu avem!
- Vreau ca la nunta noastră să porți rochie de femeie slabă
- A zis că s-a săturat să fie mare în umeri
- Așa, mai bagă, micuțo
- Nu ai vrea să arăți și tu bine, uite cum o admiră toți pe X (colegă de muncă), nu ai vrea să se uite și după tine așa?

Da, sunt cuvinte care m-au durut cel mai tare. Sunt și altele, pe care m-am făcut că nu le aud.

Da, sunt cuvinte adevărate, poate răutăcioase, dar total adevărate.

Adevărul doare când îți zgândărește frustrările.

******************
La sfârșitul celei de-a 6-a săptămâni de dietă, graficul slăbirii mele arată așa:

Ce vreau să devin când o să fiu mare?

2011-02-17T22:31:00.002+02:00

Leapşa preluată de la Cony mă provoacă să vorbesc despre visele din copilărie legate de meseria mea.

Poate că sună un pic patetic...însă visul meu permanent a fost să fiu profesor. La grădiniţă, mă vedeam educatoare. La primară, eram învăţătoare, apoi profesor. Nu vă mai spun că până în clasa a VIII-a am avut un catalog în care puneam note unor elevi imaginari, dar pe cunoştinţele mele. Îmi amintesc cum mă dedublam: pe de o parte profesorul care preda (numai mama ştie cum a curăţat pereţii care îmi serveau drept tablă - ca la şcoală), dar care şi evalua, pe de altă parte elevul care învăţa şi "spunea lecţia". Aşadar, e decis, profesor am vrut să devin, profesor am devenit. :)

Printre picături, m-am visat agent FBI, cântăreaţă, dansatoare, psiholog (de meseria aceasta nu sunt deloc departe!), preoteasă (să nu râdă nimeni, vă rog, dar chiar a existat un moment în viaţa-mi când nu mă vedeam făcând altceva decât să fiu soţie de preot - culmea e că nici de asta nu sunt departe, dar traseul meu profesional îmi este clar mult mai clar!), contabilă, secretară, femeie de afaceri.

Nu aş spune deocamdată că am devenit ceea ce am dorit, pentru că parcă văd că mă va apuca un moment de flexibilitate, în care să îmi doresc să fac ŞI altceva. Cred că fiecare dintre noi simţim, la un moment dat, nevoia unei schimbări, unei evoluţii. Ce visez acum că voi face când voi fi şi mai mare de atât?

Îmi doresc să lucrez într-o companie în domeniul resurselor umane, îmi doresc să fiu MAMĂ (iar această meserie pare cea mai serioasă dintre toate), iar înspre bătrâneţe, mi-ar plăcea să lucrez într-o bilbiotecă sau librărie.

Tu, tu ce ai visat şi încă visezi că vrei să fii_

Colțul de feminitate XII

2011-02-13T18:19:00.000+02:00

Gânduri egiptene,amintiri românești și un banc despre noi

2011-02-12T14:10:00.002+02:00

Optimismul egiptenilor, cică dezrobiți, mă face inevitabil, și nu numai pe mine, să îmi amintesc de entuziasmul românilor în 1989.
Aveam doar 3 ani pe atunci, iar unul dintre puținele lucruri pe care mi le amintesc eskte refrenul celebru OLE OLE, CEAUSESCU NU MAI E. Și îmi mai amintesc de drapelul găurit în mijloc. Ei bine, refrenul de fericire al românilor și însemnul național eliberat de stema comunistă sunt semne că românii au fost tare încântați de evenimentele întâmplate, li s-a dat impresia că este actul LOR revoluționar, când,în mod evident, fără îmbrânciri străine, orice revoltă ar fi fost în zadar. Lumină în ochi aruncată orbilor.
Vă imaginați că detalii din culisele revoluției nu le știu, nici nu aș avea cum, dar îmi imaginez și eu, după model iraquian și, mai nou, egiptean, cum fără presiuni și influențe americane și europene, totul ar fi fost apă de ploaie.
Așadar, revenim la dorința de MAI BINE a românilor de atunci, de optimismul democrației. Probabil că voi, cei care erați mai mari decât mine, vă amintiți mai bine atmosfera de după 1990.
Iată că evenimentele se repetă, oarecum, și în Egipt. Oameni exaltând, dezrobiți, fiind convinși că le va fi mai bine.
Democrația este, în mod evident, un regim politic bun, păcat însă că este lăsat pe mâna unor minți comuniste. Brucan a fost mult prea optimist când dădea termen de 20 de ani până la instaurarea unei democrații veritabile. Oamenii politici crescuți în model comunist nu au murit, ci sunt tot aici, în fruntea țării.
Așadar, pentru egipteni, ar fi indicat să urmărească pe cine aduc în fruntea țării. Deși, evident, nu au cum să controleze acest aspect mai mult deât SUA, care cu ceva zile în urmă amenința că taie orice sprijin dacă Mubarak nu pleacă. Vă imaginați numai ce sfori de politică externă se trag acum. Și vai, bieții egipteni fericiți! Le zicea bine un tip într-un comentariu: Dragi egipteni, faceți orice, numai să nu în împușcați pe Mubarak. Noi avem experiențe asemănătoare, și după numai 10 ani, am început să regretăm.
Și acu, un banc relevant:
Un american si un roman stau de vorba.
Americanul spune mandru:
- We have Barack Obama, Stevie Wonder, Bob Hope and Johnny Cash!
Romanul spune si el:
- We have Traian Basescu ! No wonder, no hope, no cash !!!

NOTA BENE: A nu se înțelege că aș fi vreo nostalgică a comunismului. SUnt doar dezamăgită de clasa politică, dar și de cultura politică slabă a românilor, mulți, naivi și cu ștampila de vot în mână.

Superbă Vineri - Friday Flowers

2011-02-12T00:37:00.000+02:00

Vineri. Zi metodică. Început firav de primăvară. O colegă cu suflet frumos. Şi un buchet de ghiocei de la ea. Pentru fiecare dintre noi! Superbă Vineri!

Povestea dietei mele - MUZA - episodul III

2011-02-11T07:00:00.003+02:00

Dacă ar fi să asemănăm întregul proces de slăbire cu unul artistic, sau, mai bine spus, cu un proces de şlefuire a propriului trup, astfel încât să ajungi la forma ta apropiată de perfecţiune, unul dintre factorii cei mai importanţi, decisivi chiar, este ALEGEREA MUZEI.
Dacă ar fi să asemănăm procesul de slăbire cu unul de auto-educare, nelipsită trebuie să fie prezenţa unui MODEL.
Un om la care să te gândeşti că a reuşit, deci vei reuşi şi tu.
Un om care a luptat cu aceleaşi greutăţi ca şi tine, dar pe care le-a înfrânt.
Un om care să fi avut aceleaşi frustrări, dar pe care şi le-a rezolvat în cel mai constructiv mod cu putinţă.
Un om la care să te gândeşti atunci când pofta de tocăniţă de ficăţei de pui te torturează şi care îţi aminteşte că succesul dietei constă în lupta cu propriile tale fantezii...culinare, fie ele şi cele mai simple cu putinţă.
Un om care să te încurajeze şi care să îţi spună că are încredere în tine că vei reuşi.
Ei, bine, muza mea este Angy, femeia care a devenit mămică de curând şi care a avut de luptat cu zeci de kilograme, ca şi mine, iar din acest întreg război, a ieşit învingătoare! O femeie frumoasă, care acum arată minunat, o femeie mândră de ea însăşi, exact aşa cum vreau să fiu şi eu în câteva luni!
Da, oricine are nevoie de un model! Însă el trebuie să fie unul apropiat, unul cu care să ai contact, să îl fi văzut cum a luptat cu el însuşi şi cum a câştigat. Fantasmele de la televizor sunt şi ele bune, dar nu sunt în acelaşi procent eficiente. Însă atunci când muza îti este omul pe care îl poţi atinge, cu care poţi vorbi şi cu care te poţi consulta, succesul este cu mult mai tangibil decât îl crezi!
Îi mulţumesc ei pentru voinţa de fier care îmi stă scut împotriva propriei mele voinţe..slabe!

PS: Graficul slăbirii mele, la o lună de dietă, arată aşa:

Corsetul se destramă

2011-02-07T05:25:00.003+02:00

M-a strâns cu putere. Până mai alaltăieri. Mi-a ţinut gândurile prizoniere. Si speranţele. Şi mi-a legat degetele care îşi doreau să îmi articuleze ideile. Şi mi-a pecetluit buzele care nu puteau rosti niciun gând. Şi mi-a îngheţat urechile, că nici nu îmi mai puteam asculta trăirile.
Însă primele raze de soare îl distrug. A început să picure la streaşină cu speranţe primăvăratice. Corsetul de gheaţă se destramă. Şi mă eliberează. Odată cu fiecare fir ce se despică de pe pielea naturii, plămânii se umplu cu bucurie de aer proaspăt, colţul buzelor a dezgheţat şi pot croşeta pe chip un zâmbet. Zâmbetul care va întâmpina verdele primăverii. Pe care o aştept cu braţele sufletului larg deschise!

Friday Flower - The Return

2011-02-04T10:36:00.003+02:00

Indolentă cum sunt, am uitat de Friday Flower...Dar, iată că am revenit şi...sper să redevină un obicei al blogului meu...ca altădată!

O zi de vineri magică să aveţi!

Friday Flower este ideea Anei.

Leapșa lecturistă

2011-01-30T14:54:00.004+02:00

Daca vi s-ar propune sa scrieti biografia ,carui scriitor i-ati incredinta sarcina asta?
Deși nu e scrritor, am fost fascinată de felul în care Jung și-a construit autobiografia. Deci, lui i-aș încredința aventuroasa sarcină, cu atât mai mult cu cât aș fi foarte încântată dacă ar face și unele comentarii asupra anumitor evenimente din viața-mi.

Care sunt motivele pentru care i-ati incredinta lui sarcina asta?
Pentru că ochiul lui ar privi interiorul meu, nu numai evenimentele sau contextele în care am fost personaj principal...sau secundar! Pentru că aș fi încântată de punctul lui de vedere.

Este sfarsitul lumii.Ce carte ati pune in capsula cosmica pentru a pastra o"urma" a umanitatii?
BIBLIA. Deși nu am parcurs-o niciodată cap coadă, și nici pocăită nu sunt, mi se pare o adunare de sensuri ale vieții, care incumbă toate cotloanele umanității.

Cum arata pentru dvs. pauza ideala pentru a citi o carte???
Fără telefoane, fără sonerii, cu muzică ambinetală în surdină și un ceai aromat lângă mine.

Daca ati avea puterea de a "sterge" un personaj de roman,care ar fi acesta?
Cred că oricare dintre noi, prinși într-o poveste în timpul unei lecturi, ne-am dorit să eliminăm perosnajele negative. Dar, nah, ele sunt parte din poveste, fără de care, probabil, cartea nu s-ar mai fi scris. Deci, probabil că ar fi de preferat să nu ștergem niciun personaj, de niciun fel.

Care sunt motivele pentru care ati scoate acest personaj?
Personajele negative - le-aș scoate pentru că strică bunul mers al lucrurilor în viața personajelor cu care mă identific :).

Cati kilometri ati merge pentru a gasi o carte?
Niciunul. Aș comanda-o prin poștă. Sufăr de sedentarism, știu..

Daca ar fi posibil sa va intoarceti in trecut ,ce scriitor ati vrea sa intalniti?
Mircea Eliade.

Care ar fi primele cuvinte pe care le-ati adresa(in afara de "buna ziua'')
Povestiți-mi despre adolescența mioapă!

Descrieti biblioteca visurilor voastre.
O cameră cu mobilier de lemn de abanos, rafturi înalte, cărți multe, aromă de vanilie, un fotoliu imens și teribil de comod și, neapărat un șemineu!

Lepașa a fost prealuată de la Tasha! O poate lua mai departe oricine dorește!

Povestea dietei mele: La petrecere - episodul 2

2011-01-30T03:28:00.002+02:00

Tocmai m-am întors de la o petrecere. Moment de maximă cotitură în dieta mea. Mâncare pe alese, băuturi asemenea, prăjituri nu mai spun...Altădată, aș fi înfulecat cu mare stil de toate. Cred ca a fost pentru prima oară în viață când m-am abținut crunt. Și, cu toate astea, tot am făcut două mari prostii.
1. Deși astăzi era zi de legume, la petrecere am mâncat și carne.
2. Am halit o felie de tort.

Motiv pentru care:
1. Am dansat toată seara,până la epuizare.
2. Acum sunt cu cana de ceai Silueta perfectă lângă mine și sper să mă ajute să nu bat pasul pe loc.
3. Mâine mânânc mult mai puțin decât aș fi mâncat în mod normal într-o zi de dietă.
4. Am băut apă cu tinctură de ienupăr, un pic mai multă decât de obicei.
5. Deși am spus că pe 12 februarie va fi ziua în care ne vom desfăta cu bunătăți, căci, da, avem și o asemenea zi în dieta, se pare că ea a venit mai repede, așadar anulăm destrăbălarea culinară de pe 12.
6. Felia de tort am mâncat-o pe la 2, nu am voie să mănânc cu 3 ore înainte să dorm, deci voi merge la somn la 5.

Mie îmi cam pare rău de cele întâmplate, apreciez totuși voința mea de a sta departe de: chifteluțe, cașcaval, șuncă, prăjituri, cartofi, fructe, alune. Mai ales departe de alune!!! Eu, care devoram într-o clipită un castronel de alune!!!
Și totuși, parcă nici nu se cădea să refuz tortul, nu? Sper să nu fi fost ăsta doar un motiv ascuns al meu de a mă înfrupta din ceva dulce...

Oricum, veștile de săptămâna asta sunt bune. Am mai aruncat 2 kilograme la gunoi, în total 6 kilograme într-o perioadă de 3 săptămâni. Dar mai am o grămadă de luptat. Graficul meu arată cam așa:

Una peste alta, petrecerea a fost minunată, m-am distrat pe cinste, am dansat cât pentru un an întreg și...am constatat pentru a N-a oară ce prieteni minunați am! la mulți ani, Alina!

Povestea dietei mele: CRIZA - episodul 1

2011-01-22T14:57:00.003+02:00

Poate că nu aș fi scris despre dieta mea niciodată, cel puțin nu până la rezultate vizibile și demne de laudă!
Dar astăzi am trecut prin cea mai mare piedică de până acum, piedică pe care încă o surmontez, iar această postare este parte a reabilitării mele emoționale.
De unde să încep?
Probabil că ar fi bine să reamintesc toate încercările eșuate de a slăbi, eșuări datorate în mare parte slabei mele motivații și a apetitului crescut pentru mâncărurile cele mai delicioase și mai...nesănătoase în același timp. Nu de puține ori am scris și aici despre ele, deci nu e cazul să le reamintesc.
De data aceasta, mi-am zis că nu mai fac un caz din lupta mea cu kilogramele mele, însă scopul terapeutic al blogului intră acum în acțiune.
De două săptămâni țin o dietă disociată (să nu sară nimeni pe mine cu gura, știu că nu e prea sănătoasă, dar e mai singura cu care mă împac!), iar companionul meu de luptă este Răzvan. În prima zi am crezut că mă zgării pe ochi de foame și nervi, în a doua zi am fost foarte optimistă, mai ales că trecusem de pragul psihologic al primei zilei, iar începând cu a treia zi am început să intru în normal și să fiu ok cu mine însămi și dieta mea.
Azi am urcat pe cântar: - 4 kilograme. Am fost oarecum mulțumită de rezultatele mele, dar m-aș fi așteptat, sincer, să fie mai multe, mai ales că sunt primele săptămâni, știind că în cele ce urmează, ritmul slăbirii încetinește.
Prin cea mai nefericită împrejurare a sorții, a venit și Răzvan să se cântărească. El a reușit să slăbească numai săptămâna aceasta 5 kilograme!!!??!!
Nu vă puteți imagina ce stare de ofticare cronică m-a apucat, de îmi venea să plâng cu lacrimi de uriaș rănit în dragoste. Mai adăugați și privirea de triumfător a lui, urmată de una plină de milă față de mine, care, deși țin aceeași dietă ca el, nu ating aceleași performanțe. Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost că e cazul să renunț. Am șters imediat cu buretele cele 4 kilograme pierdute de mine, performanță neglijabilă față de a lui...Și mi-am zis: la naiba, după ce că mă chinuiesc atât, nici nu slăbesc, deci renunț! Iar preț de o oră exact asta am făcut. În timpul ăsta am luat masa de prânz, unde am servit o porție de mâncare cu pâine și o brioșă cu cremă de vanilie (alimente absolut interzise în dieta mea), plus un pahar de vin alb, alcoolul fiind, de asemenea, interzis.
Nu vă puteți imagina privirea îngrozită a lui Răzvan, căruia nu îi venea să creadă că am renunțat, tocmai eu, care ziceam că, de data asta, sunt în stare să fac și operații daca nu reușesc să slăbesc. Mă durea sufletul la fiecare înghițitură de pâine, dar eram absolut suferindă și simțeam că asta îmi este singura alinare...greșit. Acum regret! Dar sper că natura corpului meu să mă ierte.
Nu mă întrebați ce a vrut să însemne scăparea mea! Frustrarea de a nu fi slăbit sau dorința de a-l face să sufere pe Razvan pentru performanțele lui și să îi dispară privirile triumfătoare și totodată pline de milă față de mine? Oricum, asta am reușit să fac, pentru că m-a sunat după ce a plecat de la mine să îmi spună că speră că asta să fi fost o simplă scăpare, pe care să o trec cu vederea și să îmi văd mai departe de dietă, căci 4 kilograme în două săptămâni nu sunt deloc de neluat în seamă! Dar el cum a putut 5 kilograme într-o singură săptămână? Eu știu că jobul lui îl solicită mai mult fizic decât mă solicită pe mine școala, dar nu mi se pare corect și mă revoltă teribil întâmplarea!!! Sper ca prima criză a dietei mele să îmi treacă, mai ales vinovăția pâinii mâncate la prânz!
Concluzie 1. E minunat să ai pe cineva cu care să ții dietă. Sprijinul e reciproc, încurajările asemenea. Dacă îți mai e și coleg de viață și se întâmplă să împărțiți și aceeași locuință, deci și același frigider, totul pare perfect! Dar ce te faci când metabolismul lui e mai harnic decât al tău? Cum suporți ideea ca lui să i se spună "băi, ce te-ai tras la fata, se vede bine ca ai slabit...la tine...Cora...nu prea..."? Eu nu am suportat-o...mi s-a întâmplat chiar aseară, iar asta cred că a fost un bun precedent al crizei de azi...
Concluzie 2. Încep să îmi dau seama că, măcar pentru mine, devin un bun psiholog. A fost prima ieșire temperamentală din viața mea pe care mi-am disecat-o și pe care am încercat să o raționalizez.
Concluzie 3. Am ieșit învingătoatre din prima bătălie. Cum mama mă-sii oi fi la finalul războiului?

PS. Pare ciudat să scriu despre chestiunile astea aici, mai ales după ce îmi propusesem să nu mai scriu lucruri "prea personale", dar nah, este spațiul meu virtual și poate că, vreodată, vreo altă persoană se va confrunta cu probleme ca ale mele și îi va face bine să știe că ele sunt perfect normale.

Despre bun simț, modă,fuste scurte și minte direct proporțională cu ele

2011-01-22T00:12:00.003+02:00

S-a nimerit ca în seara aceasta să ies la o pizzerie unde o puștoaică își sărbătorea ziua de naștere. Invitați:fete și băieți de maxim 18 ani. Preocupări principale:tutunul și fâțâitul la toaletă. Ținuta standard la toate fetele: un top cu decolteu, multebijuterii kitschoase, botine și...fuste de o palmă. Picioare frumoase, dar vulgar descoperite, șunculițe ieșite din fustele cu talie joasă și cu două numere mai mici, toate astea îmi treceau prin fața ochilor, și nu numai mie, ci tuturor consumatorilot din pizzerie, ori de câte ori mergeau fetele la toaletă. Și mergeau cam des, v-am zis doar că asta părea una dintre preocupările preferate: dusul și întorsul de la toaletă fâțâindu-și dosul sub privirile flămânde ale bărbaților de la mese.
**************************
Cadouri: doi urși de pluș, cât mine de mari! Ori eu am fost un copil matur ori adolescenții ăștia o dau în mintea copiilor, dar, să îmi zică și mie cineva...de când cumpărăm adolescenților jucării de pluș? Păi, nu se potrivește fusta prea scurtă cu plușul ala de care se bucură un copil de 5 ani. Bun, ce pot sa înțeleg? Că fusta e direct proporțională cu mintea purtătoarei!
***************************
La un moment dat, mi-a ieșit un porumbel din înțelepciunea mea de pre-părinte, către co-mesenii mei: "frate, dacă era vreuna copilul meu și se îmbrăca așa pentru o petrecere, înainte să iasă pe ușă, îi tăiam fusta aia de tot. Barem să știm și noi o treabă"! Rumoare și o replică de mă plesnește fix în moalele prejudecăților mele: "fatăăăă, nu mai gândi așa, că s-a schimbat lumea, nu mai e ca pe vremea noastră! Acuma fetele sunt îndrăznețe"!
Da.Corect. Dar,să îmi spună și mie cineva...de când bunul simț și bunul gust au vârstă?

Cum l-am aniversat pe Eminescu

2011-01-15T18:27:00.006+02:00

În anii în care eram elevă de gimnaziu, datorită doamnei mele diriginte, care îl iubește pe Eminescu, nu trecea an în care să nu celebrăm ziua de 15 ianuarie, cu recitări sau cântece, cu sfesnice si lumanari, cu fotografii, cu elogii ale altor scriitori, cu scrisori ale Veronicăi! Toate mi-au imprimat în memorie un gust plăcut poetic al aniversării lui Eminescu.
Anul acesta, mi-am dorit să mă implic în celebrarea lui Eminescu alături de catedra de Limba și Literatura Romana.Pentru că am vrut să realizăm un moment inedit, dincolo de recitări și cântece,la care se așteapta toată lumea, am gândit un concurs între clase,la care au participat echipe reprezentante alcătuite din câte patru elevi. Fiecare clasă a purtat numele unei poezii eminesciene ("O, rămâi" sau "Sara pe deal") sau cu inspirație eminesciană ("Flacăra eminesciana")
Evenimentul a purtat numele "Eminescologii" și a debutat cu un moment plăcut în care Alex (6A) și Adrian 7A) au rostit cuvinte înălțătoare pentru un și mai înălțător poet al românilor. Roxana (7C) a prezentat apoi o creație proprie, versificată,în memoria lui Mihai Eminescu, care a uimit audienta prin originalitate și sensibilitate. Un cor alcătuit din elevi ai mai multor clase din școala noastră au cântat melodii pe versurile marelui poet.
A urmat apoi concursul, care a constat în trei probe. Întrebări fulger, recitarea unei poezii ale poetului, prezentarea în Power Point a unor momente din viața lui Mihai Eminescu sau detalii despre opera sa.

Întrebările fulger nu au pus mari probleme concurenților, însă finalul acestei prime probe a așezat oarecum decisiv clasamentul final.

La proba "recitărilor", toate clasele au desemnat reprezentanți care au prezentat în mod sensibil și emoționant versuri ale marelui poet.

Proba prezentărilor în Power Point a fost una în care concurenții au uimit juriul, prin modul elaborat în care au realizat slideurile,deși la școală nu urmează niciun curs de informatică.

La finalul ultimei probe, juriul a deliberat, câștigătorii Eminescologi fiind reprezentanții clasei a VII-a A. Pe locul secund s-a clasat echipa clasei a VI-a A, iar locul trei a fost câștigat de elevii clasei a V-a B.

Evenimentul aniversar este valoros atât din punct de vedere literar, cât și pedagogic.
În mod evident, copiilor trebuie să li se formeze gustul literar, le trebuie valorificată sensibilitatea. Este necesar să le stabilim reperele FRUMOSULUI și să îi încurajăm să le caute în emblemele românești.
Evenimentul a fost încărcat de valoare pedagogică prin natura probelor. Pentru că elevii au lucrat în echipe și au colaborat fructuos. Pentru că le-am dezvoltat spiritul de echipă. Pentru că i-am încurajat să studieze in grup. Pentru că și noi, cadrele didactice, am colaborat, pentru ca evenimentul să fie unul reușit. Și a fost.

Ca sa vezi...romantic si curtenitor

2011-01-13T00:36:00.000+02:00

Unde este excursia mea?

2011-01-08T18:32:00.006+02:00

Aș fi călătorit. Aș fi pornit într-o excursie în care să fiu mai liberă ca niciodată,
în care toate dorințele să îmi fie realitate. Aș fi dat frâu liber fanteziilor mele și m-aș fi considerat răsfățata destinului meu.
Numai că, excursia mea nu a devenit realitate nici acum și nici nu va deveni vreodată.
Pentru că trenul refuză să oprească și în gara sufletului meu. Trece pe lângă mine în fiecare zi, câteodată nici nu mă ia în seamă, alteori mă salută vag...
Habar nu are el că ar fi putut, să fie, de asemenea, și excursia vieții lui!

Eu - the teacher of the year!

2011-01-06T01:47:00.004+02:00

Astazi am avut parte de o zi emotionanta! Care mi-a adus cete de fluturi in stomac!
Prima zi de scoala a inceput frumos, nebunesc, adolescentin!
Si s-a finalizat cu un Tagg pe facebook ce m-a emotionat teribil! Copiii sunt minunati, iar daca ii lasi sa te patrunda cu privirea lor curioasa si avida de repere, poti reusi chiar sa devii...the teacher of the year, desi nu predai la clasa lor nicio materie! Multumesc, Andreea!

Si ninge...

2011-01-05T02:16:00.003+02:00

E primul an in care nu ma mai macina intrebarea "Ou sont les neiges d'antan?".
E zapada ca in copilaria mea! E alba Oltenita, e frig la mine in minte! E zapada pe strazi, e polei in gandul meu! Sunt becuri colorate pe strada, sunt mii de idei inghetate in mintea mea!

Prima postare din 2011, template feminin si o leapsa pentru doritori

2011-01-04T03:48:00.005+02:00

A. Prima postare din 2011 vine cu un nou template, care mi se potriveste de minune pentru starea de spirit in care ma gasesc acum. Am ales un template feminin, cu decupaje interesante din peisaje feminine, totul cu un iz vintage pe care il ador! Si o melodie superba pe fundal, Tema Corei din Ultimul Mohican, deci totul e cu substrat, ok?

B. Am gasit pe un blog o leapsa draguta, nu am mai jucat de ceva vreme, deci intru in joc, desi nu imi este adresata leapsa!

1. O carte de care n-a auzit nimeni (necomerciala) si pe care ai recomanda-o din tot sufletul: Tristan - "Clepsidra cu pasi"
2. Un film cu final fericit pe care l-ai vazut: oare de ce imi e greu sa imi amintesc? Comedia "Little Fockers" se pune?
3. Ultimul lucru bun pe care l-ai facut: Am ajutat un prieten sa isi "descalceasca" existenta!
4. Telefonul din buzunarul tau: Un Sagem din seria celor necunoscute si puin interesante!
5. O melodie care iti aminteste de copilarie: Oho! Ma podidesc amintirile: "O lume minunata", "Vivat Veselia", "Vitezomanul Gica" (pe care eu mi-l imaginam Vitezo-Manu-Gica:D)
6. Cel mai accesat site romanesc de catre tine: Facebook (:D) si www.antena3.ro.
7. Sportul la care te uiti/il practici: fotbal, numai obligata, fortata, mereu silita de Razvan...
8. Locul unde ai vrea sa mergi in urmatoarea excursie: E o mare diferenta intre ce as vrea si ceea ce este posibil cu adevarat sa reusesc...dar, facand o medie...Palatul Reginei Maria de la Balcic!
9. Emisiunea TV pe care o apreciezi: In gura presei - one man show, il ador pe Badea pentru asta si pentru cat de radical si ingamfat este!
10. Un mesaj pentru cei care intra pe blogul tau: Va imbratisez cu mare drag si va multumesc pentru timpul petrecut aici!

2011 - Bine ai venit!

2010-12-31T17:31:00.000+02:00

Anii si-au dat mana! S-au salutat miraculos! S-au sarutat pe obraz, 2010 i-a urat mult spor lui 2011 si i-a predat cu incredere mandatul pe pamant. Un 2011 magnific sa aveti cu totii!!!

Cum a fost 2010?

2010-12-31T17:20:00.004+02:00

Ce mi-a adus mie 2010?
Suficient de multe bucurii! Anumite neimpliniri, pe care le dau uitarii sau lupt ca sa devina realitate in 2011! Cateva surprize! Unele dezamagiri! Dar cea mai mare si cea mai mare achizitie in plan personal a fost descoperirea unei laturi despre care nu stiam ca zace in mine in mod mocnit! Sunt mandra ca am descoperit-o, pentru ca era surse multor frustrari! Sunt insa speriata de faptul ca nu m-as fi gandit niciodata ca as putea fi si asa! Dar, iata ca noi suntem insine surprize veritabile pentru noi! Si apoi, trebuie sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem!

Ca sa fac calcule, adunari, scaderi, fata de ceea ce imi propuneam anul trecut, e necesar sa reamintesc ce Wish List aveam pentru anul ce tocmai trece:

Iată și Wish List-ul pentru anul 2010:
- să fiu sănătaosă tun (cu exceptia unei infectii care mi-a dat de cap, am fost mai sanatoasa decat imi imaginam ca pot fi!)
- să slăbesc (ooops, asta nu mi-a prea iesit!Am slabit aproximativ 7 kg, am pus inapoi vreo 3, deci minus 4 kg! Tot de bine, decat deloc, nu?)
- să fiu iubită (am fost! Poate mai iubita decat merit...)
- să iau dizertația cu notă onorabilă (10 e destul de onorabil nu?)
- să mă definitivez în învățământ cu o notă satisfăcătoare (m-am definitivat, nu cu 10, nu cu 9, dar aproape! Deci ma declar multumita!)
- să îmi achiziționez laptop-ul mult dorit (salarii in minus cu 25%, nema laptop!:(()
- să găsesc toate metodele perin care să fiu chic, extravagantă (intre timp nu mi-am mai dorit atat de mult sa fiu extravaganta! Dar, atunci cand mi-am propus, am fost!)
- să citesc, să citesc, să citesc...să am timp și energie să citesc (din nefericire, acesta este marele minus al lui 2010! ca nu am reusit sa citesc pe cat as fi vrut!)
- să vină la mine toate lucrurile bune, toate oportunitățile de dezvoltare, avansare, prosper (nu stiu cate oportunitati au venit, dar va jur ca de cele care au fost am profitat la maxim!)
- și, la final, dorința cea mai mare: să fiu înțeleaptă!!! (inca sunt inteleapta! Da, am fost inteleapta! Si sper sa raman la fel si in 2011)

Am reusit ceva in plus?
Da, am reusit sa ma apropii mai mult de oameni, sa ii inteleg mai mult. Sa valorez mai mult o vorba buna, un zambet, un gest minuscul, dar minunat!
Am reusit sa imi dau seama de ceea ce valorez eu si, mai ales, de cat de mult valoreaza cei din jurul meu!

A fost ceva ce nu mi-a iesit?
Da. Mai ales dorintele materiale pe care le aveam...nu laptop, nu concediu de vara, nu slabit...Dar, luptam, luptam!

As fi facut ceva altfel?
As fi citit mai mult, as fi scris pe blog mai mult. Poate ca as schimba modul in care am reactionat in anumite situatii! Dar asa, pe ansamblu, sunt mandra de mine si de modul in care m-am construit in acest an!

Trece 2010...

2010-12-31T16:35:00.002+02:00

Trece 2010 si se duc odata cu el experientele pe care ni le-a adus, dar care ne-au facut sa fim mai bogati! Se duc odata cu el atat momentele frumoase, cat si cele mai putin frumoase, dar care au construit, fiecare dintre ele, o latura a noastra care ne defineste si pe care o vom purta prin timp!

Trece 2010 si ia cu el sperantele neimplinite, dezamagirile, tristetile si urile noastre!

Trece 2010 si lasa loc altor dorinte, altor minuni ce ni se pot intampla in fiecare zi! Trebuie doar sa credem in miracole!

Colindători | Oltenita 2010 - baietii mei favoriti

2010-12-30T11:42:00.001+02:00

Preluat de pe www.olteniteanul.ro: În ziua de 23 decembrie, un grup de colindători teologi a susţinut un program coral de colinde tradiţionale româneşti în mai multe instituţii olteniţene, bănci şi firme.

"

Acestia sunt colindatorii mei preferati! Pentru ca sunt prietenii mei si pentru ca au cantat minunat si in stil deosebit colindele de Craciun! Spuneti voi ca nu sunt chiar deosebiti?!

Prosperitate

2010-12-30T11:19:00.001+02:00

La multi ani, iubito!

2010-12-27T16:51:00.004+02:00

Stefania este o persoană deosebită! Ca să dovedească o dată în plus cât este de specială, îşi sărbătoreşte ziua de nastere de a doua zi de Craciun si pe cea onomastica de Sfantul Stefan, a treia zi de Craciun! Tocmai de aceea ii poarta si numele marelui Sfant!
Tocmai de aceea ii transmit, si bloggeristic, cele mai calde ganduri pe care le am pentru ea! Sanatate cat cuprinde si vise ascunse implinite cat mai curand! Te pup de mii de ori!

PS. Cine este Stefania?
Fata cu cea mai verde privire din lume, cu cel mai rosu par de foc din Europa, cu cea mai mare incapatanare din Romania, cea mai longeviva prietena pe care o am, desi nu mai avem nimic in comun, decat ... prietenia noastra!
V-am povestit de ea cu ocazia mai multor evenimente din viata-mi, aici, aici sau aici.
Ea e cea cu care am petrecut cel mai frumos an de studentie, pentru ca a fost cea mai buna colega de camera pe care am avut-o. Ea e cea cu care stateam de vorba la lumina instalatiei rosii de Craciun, cand toate celelalte fete dormeau. Ea e cea care mi-a fost cel mai util sprijin atunci cand prietenul meu ma parasea. Ea e cea care ma calmeaza si ma imbarbateaza! Ea e cea care ma incurajeaza sa imi duc pana la capat nebuniile! Ea e cea care ma echilibreaza atunci cand alunec! Ea e cea cu care semesuiesc de cel putin 10 ori pe zi! Ea e cea cu care ma imbogatesc cultural in fiecare luna, ea e cea cu care imi slefuiesc pasiunea pentru ceai!
Ea e cea care e atat de aproape de mine incat nici nu mai stiu sa va enumar alte momente speciale cu ea, pentru ca le-am uitat numarul!
In final, va intreb si pe voi, asa cum am intrebat=o si pe ea zilele trecute: CE M-AS FI FACUT EU DACA IN ACEL 26 AL LUI DECEMBRIE AL LUI 1987 NU S-AR FI NASCUT EA?

Rujul rosu

2010-12-25T22:54:00.010+02:00

Alexandra mă provoacă să intru în hora fetelor care poartă ruj roșu...pentru cel puțin o zi! Aș putea să preiau provocarea pentru mâine, dar ar fi
în zadar trecerea timpului, pentru că eu am făcut din rujul roșu un foarte bun prieten. Așa că am căutat prin pozele mele momente diferite în care am purtat roșul pe buze și am făcut următoarea selecție:

I. Azi, de Crăciun, în mintea copiilor, dar cu rujul roșu pe buze

II. Cu prietenii la grătar

III. În excursie

IV. În autoședințele foto

V. La operă

VI. Vinovată pentru patima rujului și a unghiilor roșii este chiar ea, mama mea!

VII. Iar vinovată pentru rujul rușo de pe buzele ei...sunt eu!

********************8
Deși multă vreme am fost încorsetată de propriile mele prejudecăți conform cărora rujul roșu nu se potrivește tuturor femeilor, acum știu valoarea roșului pe buzele unei femei. Fie el mai deschis, mai închis, mai roz sau visiniu!
*********************
Cândva, pe blogul 100Ro, scriam o postare care începea așa:
"Sunt o împătimită utlizatoare a rujului. Pentru că îmi place să adaug culoare buzelor mele...MIE. Pentru că îmi place să îl armonizez cu fardul sau cu ținuta. Pentru că îmi dă un plus de atitudine, pentru că vorbele sunt mai articulate, pentru că ideile sunt mai savuroase atunci când ies pe buze colorate!

Încă din copilărie admir femeile care folosesc rujul. Mi se par atât de cochete și de feminine!!! În condițiile în care este folosit cu măsură si cu bun-gust, evident. Așadar, așa admirație aveam pentru ele încât mi-am spus! Așa am să fiu și eu! Și așa sunt!

Dincolo de relația de înfrumusețare dintre mine și ruj, am aflat că mai există și o tehnică de cunoaștere a persoanei după felul în care folosește rujul. Păcat că nu o putem folosi decât pentru femei..." Continuarea aici!
*****************
Pasez tagul Monicăi Olteanu, sper că va avea timp să îl ducă la bun sfârșit, pentru ea pun mai jos condițiile tagului:
1. Trebuie sa porti ruj rosu intr-o zi, facandu-l partea centrala a machiajului;

2. Restul machiajului trebuie sa fie de strictul necesar, gen fond de ten si rimel;

3. Pune o poza cu rezultatul (full face);

4. Spune ce produse ai folosit (nu trisa!);

5. Spune cum te-ai simtit in ziua provocarii;

6. Da provocarea mai departe cel putin unei persoane;
****************************
Fetelor, aveți curajul să vă așterneți un pic de atitudine pe buze alături de un ruj roșu!
****************************
PS. Eu folosesc rujul roșu cu un machiaj simplu, în tonuri calde, pentru ținutele de zi, și doar uneori într-un machiaj mai agresiv, pentru ținută de seară.

2010-12-25T00:51:00.000+02:00

Statul roman mi-a distrus Echilibrul Craciunului!

Ce as face daca as fi Moseu Craciun pentru o zi?

2010-12-22T11:11:00.001+02:00

Eu si camaradul meu nepoftit!!!

2010-12-20T12:26:00.002+02:00

Cineva s-a gandit sa impartasim acelasi spatiu virtual. II multumesc pentru ajutor, ar trebui sa imi multumeasca si el pentru spatiul acordat, dar nu imi pot permite sa dormim pe aceeasi perna. Asadar, l-as ruga politicos sa ma lase in pace sau sa imi ceara pe cale amiabila sa il las sa posteze pe peretele meu virtual.

PS. Ieri m-am trezit ca parola mea nu mai functioneaza, iar azi am depistat o postare care trimite catre un site cu filme online gratuite...pe care nu eu am publicat-o! Bloggeri, fiti atenti!

Decupaje de Crăciun

2010-12-19T00:48:00.001+02:00

Decupaje de Crăciun

2010-12-19T00:47:00.001+02:00

Decupaje de Crăciun

2010-12-19T00:44:00.000+02:00

Decupaje de Crăciun

2010-12-19T00:43:00.001+02:00

Decupaje de Crăciun

2010-12-19T00:42:00.000+02:00

Decupaje de Crăciun

2010-12-19T00:41:00.000+02:00

Candy World III - Decupaje de Craciun

2010-12-19T00:28:00.002+02:00

Candy World II - Decupaje de Craciun

2010-12-19T00:27:00.002+02:00

Candy World I - Decupaje de Craciun

2010-12-19T00:26:00.001+02:00

Decupaje de Crăciun

2010-12-12T20:21:00.003+02:00

Colțul de feminitate XI

2010-12-11T17:30:00.003+02:00

De la părintele Bogdan sugestie! Blogul părintelui îl puteți vizita aici!

Practici abuzive ale RCS&RDS, fotografii întârizate, planuri crăciunistice și florile de vineri

2010-12-11T00:55:00.006+02:00

De mai bine de o săptămână sunt sub asediul abuziv al RCS&RDS, care s-a hotărât să îmi blocheze accesul la Internet, ca formă de manipulare pentru proprietara garsonierei în care viețuiesc în pasionanta capitală a țării noastre, care a decis ca vrea să rezilieze contractul pentru HBO, înainte de termen. Deși și dumneaei are Internet de la aceeasi companie, deși atât noi cât și dumneaei avem cablu TV prin serviciile aceleiași companii, politica dumnealor de manipulare a fost să ne pedepsească pe noi, doar doar o renunța doamna la cererea de reziliere a contractului HBO...Bineînțeles că nu a renunțat, iar eu, care plătesc lunar, fără întârzieri, sunt cea pedepsită. În ciuda nenumăratelor telefone, plângeri, sesizări, Internetul a refuzat să descindă și în computerul meu...
În cele din urmă, doamna a făcut o cerere pentru un alt contract, probabil fiind păcălită de domnii de la RCS să facă o cerere de debranșare de la actualul contract, ca scut de apărare în cazul în care ne gândim să depunem o plângre la OPC.
De aici a început o altă nebunie, căci bineînțeles că noul contract necesită o nouă deplasare a echipei RCS, care va veni exact atunci când vor considera de cuviință că a trecut perioada de pedeapsă.
În tot timpul acesta am fost privată de Mail, Messenger, Blogspot, Facebook, știri, informații, serialul meu preferat...
Tare mi-aș fi dorit ca luni să postez fotografii de la Hramul Bisericii mele și să las câteva impresii legate de acest eveniment...Dar îmi iau dreptul acesta acum, așa că luați de priviți cum mi-am petrecut ziua de Sfântul Nicolae:
1. Dimineața la slujbă:

2. Pe seară, am fost să văd luminițele din centrul Bucureștiului, cu veșnica mea prietenă, Ștefania:

A doua zi am mers la Târgul de Crăciun de la Sala Dalles, de unde o am cules o grămadă de imagini pentru a continua seria începută anul trecut, DECUPAJE DE CRĂCIUN. Acestea sunt planurile mele crăciunistice!

Ah, era să uit! E vineri, e Friday Flower!

Colțul de feminitate X

2010-12-06T12:11:00.000+02:00

Sfânt sau Moș?

2010-12-06T00:49:00.005+02:00

Decembrie cel festiv își face debutul cu o sărbătoate națională, după care, în lanț, sunt sărbători creștine care ne umplu sufletele de bucurie, casele de arome, orașele de lumini!

Mâine dimineață, copiii vor fi fericiți, pentru că vor primi în ghetuțe cadouri dulci, jucării mult dorite sau nuielușe cu tâlc.

Cine oferă cadourile? De unde vin ele? Cine le aduce? Magia sărbătorii se păstrează din an în an de ceva secole încoace și le spunem copiilor că vine Moș Nicolae, care, în chip tainic, face bucurii dulci în dimineața zilei sale.

Gustul amar pe care l-am simțit în copilărie, când am aflat că Moșul este mama, m-a făcut să decid că toți copiii vor ști de la mine că toate cadourile sunt aduse cu ocazia zilei Sfântului Nicolae, un Sfânt care iubeste mai ales copiii și vrea să îi vadă fericiți.

Recomand din sufletul de creștin și din experiența de psihopedagog să le vorbiți copiilor, nu despre un Moș Fantastic, ci despre un Sfânt aproape de ei, la care se pot ruga, la incoana căruia pot depune o rugăciune sau pe care o pot înfrumuseța cu o floare!

Și am putea, și cu această ocazie, să le vorbim despre bunătate, compasiune, fericirea de a face cadouri, chiar și ei, pentru a-i bucura pe alți copii ca ei, în numele Sfântului Nicolae!

Mii de gânduri cu mireasmă de scorțișoară vă trimit fiecrăuia dintre voi în ghetuțele speranțelor voastre!

Colțul de feminitate IX

2010-12-05T12:10:00.001+02:00

Iarna e aici!

2010-12-05T11:55:00.002+02:00

De aseară, de când a început să plouă cu picuri grei de gheață, iarna a pătruns
în mine și mă anunță că nu-i cu chip să mai iasă până cel mai devreme în martie.
Nu am fost niciodată o împătimită a iernii, din contră, știu sigur că-s cel mai mare fan la verii, al soarelui, al căldurii sufocante.
Și iată-mă sub monopolul fulgilor, al gerului, al catușelor de gheață. Toate cu efecte de nas rozaliu, bănuți roșii în obraji, trup care cerșește căldură.
E atâta vară în mine, că nici nu mă mir de unde atâtea gânduri calde ce stau să topească frigul de afară!

Copacel, copacel, am implinit doi anisori!

2010-12-03T00:59:00.002+02:00

Acum doi ani pe vremurile acestea incepeam sa scriu pe blog. Multam fain tuturor celor care imi trag pragul virtual si imi impartasiti ideile, framantarile, bucuriile si tristetile!

Sampanie...doreste careva?

Bărbaţi violenţi, femei nefericite!

2010-11-25T08:11:00.003+02:00

De când e lumea, e şi agresiunea! Ori că e formă de manifestare a furiei, a repulsiei, a anxientăţii, a neînţelegerii de sine, a confirmării imaginii de sine, ori că e formă de autoapărare, agresiunea e cu noi, printre noi, în noi, de când am apărut ca specie pe acest Pământ.

Şi cum nu ne putem lupta cu oameni mai puternici decât noi, ne alegem victime dintre oamenii slabi, firavi: copii, femei, bătrâni.

Astăzi, asociatia NO ABUSE marchează Ziua Internaţională împotriva Violenţei asupra Femeii. În opinia mea, eficienţa acestor evenimente este destul de scăzută, dat fiind faptul că nu se intervine deloc asupra fenomenului de agresiune în sine, ci asupra nivelului de toleranţa a oamenilor vis-a-vis de acest fenomen. Sloganul campaniei este „Violenţa asupra femeii ne răneşte pe toţi. Nu fi indiferent! Nepăsarea poate ucide!". Din nefericire, pentru oamenii violenţi, asemenea mesaje sunt pură vorbărie. Oamenii violenţi au treburi mai importante de făcut: să îşi demonstreze lor înşişi că sunt puternici (deşi este evident că sunt slabi), să le demonstreze altora cât sunt de grozavi (deşi este evident cât sunt de puternici dacă rănesc femei) şi să le demonstreze psihologilor câtă nevoie au de ei pentru a se restabiliza (dacă nu cumva e prea târziu...)
*********************
Ziarul ADEVĂRUL arată următoarele statistici, aici:
Conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, în 2009, 45 de femei au murit din cauza violenţei in familie. Din totalul victimelor, preponderente sunt cele de sex feminin din grupele de vârstă 0-14, 25-35, 35-45 ani, acestea reprezentând 17,69%, 14,25%, 14,16% din totalul victimelor violenţei în familie.

Anul trecut, 30,09% din victimele violenţei în familie de sex feminin au declarat că au suferit o agresiune zilnică şi 26,46 % au suferit o agresiune săptămânală.

****************************

Una dintre activităţile de astăzi constă în prezentarea unei poveşti ce va înfăţişa o scenă violentă prin care se doreşte atragerea atenţiei asupra gravităţii acestui fenomen.

La prima vedere, pare o idee bună, trecătorii vor fi sensibilizaţi cu privire la acest fenomen, vor înţelege că astfel de scene nu au loc pe stradă, ci dincolo de pereţii apartamentelor vecinilor etc. Şi totuşi...imaginea care rămâne întipărită va fi cea de agresiune. Până la a discerne daca e OK sau nu ceea ce se întâmplă, imaginea violentă va fi prima care va rămâne în memoria trecătorilor. Iar acest lucru poate nu este luat drept exemplu de AŞA NU, ci poate să dea...IDEI...minţilor încărcate de frustrări. Aşadar, dacă treceţi astăzi pe acolo cu copii de mână, aveţi grijă ce le explicaţi!!!

În rest, zi frumoasă şi armonioasă să aveţi!

România ca o echipă de fotbal

2010-11-22T14:51:00.003+02:00

În lumea fotbalului au loc fel de fel de trasferuri: de jucători, de manageri, de antrenori. Poate poate se va ajunge la o performanţă demnă de Champions League.
Am putea spune că a schimba anumiţi oameni cheie din posturi importante cu alţii care au făcut perfomanţă în alte grupări paote fi cheia succesului. Şi totuşi, se pot observa stagnări, retrogradări şi alte fenomene asemenea de scădere a performanţei echipei.
Motivul? Investiţia financiară! În zadar importăm fel de fel de oameni dacă nu investim în ei. Sau, o altă soluţie, ar fi creşterea, de către cluburi, a unor jucători mici, care ulterior, să facă performanţă! Însă, se pare că tocmai aceasta este politica cluburilor: investiţii mici, pentru a face economii. Principiul "a face din nimic* bici care să şi trosnească" este aplicat, cu ineficienţă, de manageri şi patroni.

Asemănarea cu proiectul ROMÂNIA este cât se poate de evidentă. Managerii noştri guvernanţi vor să ne facă să trosnim plătindu-ne cu...nimic*. Investind mai nimic în noi, în resursa umană a acestei ţări, în forţa de muncă ce poate aduce bani suficienţi la buget. Dar nu imediat, ci în urma unei investiţii în educaţia şi formarea noastră. În zadar încercăm să ne peticim, că mai rău ne rupem. Până nu vor înţelege că cea mai importantă investiţie într-o ţară este EDUCAŢIA, în zadar vor fi încercările guvernanţilor de a scoate ţara din recesiune. Poate că ne vor trage celelalte tări după ele, dar din punct de vedere cultural, vom rămâne într-o veşnică recesiune, din care nici mama reformelor nu ne va salva. De ce? Simplu! Pentru că nu va avea cine să le mai gândească!

PS. Orice legătură cu faptul că astăzi a avut loc o importantă recificare bgetară în urma căreia Ministerul Educaţiei a suferit cele mai mari tăieri financiare este o SIMPLĂ COINCIDENŢĂ!

* Puteţi înlocui cu succes cuvântul nimic cu rahat...turcesc!

Florile de azi sunt pentru mine deoarece...

2010-11-19T13:07:00.002+02:00

...deşi am muncit la ambele joburi şi am dormit nu mai mult de 4 ore pe zi, două dimineaţa şi două seara, iată-mă la finalul săptămânii, mândră de mine pentru că am reuşit să fac lucruri frumoase, cu copii (o întâlnire organizată de Salvaţi Copiii la "Sf. Sava" cu nişte copii minunaţi, participare la Consiliul Municipal al Elevilor, alături de preşedintele elevilor noştri, un copil de excepţie), dar şi cu colegii mei (o activitate metodică susţinută de grupul din care am făcut şi eu parte - le mulţumesc Danielei şi lui Vicky pentru minunata colaborare)! Acum, nişte flori pentru mine şi o ditamai porţia de somn (după care am tânjit atât!).

Câteodată chiar nu mai am nevoie să îmi spui ce gândeşti

2010-11-16T11:35:00.003+02:00

De obicei, îmi place să îmi spui verde în faţă ce gândeşti. Modul tău de a percepe ceea ce fac eu îmi poate regla comportamentul, dacă ai ceva pertinent de spus. O rugăminte am numai la tine! Feed-back-ul tău să fie imediat! Vrei să mă critici, fă-o de îndată ce am făcut ceva ce nu ţi-a convenit! Mustrările târzii îmi sunt inutile şi îmi fac rău! Dacă tot te-ai hotărât că vrei să te abţii din a-mi spune ce crezi, fă-o până la capăt!Zău, câteodată, chiar nu mai am nevoie să îmi spui ce gândeşti!

După amiază tihnită între două prietene bune într-un salon de ceai vintage

2010-11-12T14:01:00.006+02:00

Că sunt o împătimită a ritualului ceaiului ştiţi deja. Că merg la ceainărie şi că prietena mea, Ştefania, este cea cu care împart aceste momente deosebite, nici asta nu mai este o taină pentru nimeni! În schimb, ceea ce Ştefania a descoperit, în apropiere de Grădina Icoanei, este o noutate: un Salon de Ceai.
Marţi după-amiază am mers să petrecem două ceasuri de confidenţe la un ceai aromat, într-o ambianţă vintage, care a alimentat de minune pasiunea mea pentru the Vintage Style! Las fotografiile să vorbească de la sine!

Florile dintr-o vineri de toamnă târzie

2010-11-12T13:56:00.002+02:00

Ieri, o doamnă învăţătoare a intrat în cancelarie c acest buchet de flori! De îndată ce l-am văzut, m-am îndrăgostit de galbenul acesta ameţitor! Vă imaginaţi cât de încântată am fost de el, dacă doamna învăţătoare mi l-a oferit?

Amintiri de Zimnicea - pentru domnul prieten Mihai Sebe

2010-11-11T23:32:00.017+02:00

Pe principiul "Ziua Femeii este de 8 Martie, iar Ziua Bărbatului este in fiecare zi", îi urez prietenului nostru Mihai Sebe (pe care îl găsiţi şi pe Feisbuc aici) LA MULŢI ANI! Pentru Sf. Mihail si Gavriil, dar şi pentru fiecare zi în care o face fericită pe prietena mea, Corina (de găsit pe Feisbuc aici)! Pentru el, amintiri colorate venite din mijlocul Zimnicarilor!

Sâmbătă, ziua 1:
- Ne-am întâlnit la Unirii, de unde am pornit cu feţe râzânde înspre localitatea copilăriei Corinei, prietena mea pe care am cunoscut-o în facultate. Cei patru crai de la Răsărit am fost noi:

- Pe drum, am povestit, am făcut planuri de robotizare, ne-am amuzat, am făcut cumpărături.
- Am făcut o oprire în Alexandria, unde am vizitat Catedrala, a cărei catapeteasmă pare ruptă din Rai:

- Am ajuns în Zimnicea, am cunoscut părinţii minunaţi care au zămislit-o pe a mea prietenă, pe un frate cu care a împărţit copilăria şi pe o bunică dulce, ca-n povestirile lui Creangă, am luat o masă copioasă, am ieşit prin oraş, doar fetele...căci băieţii au decis că e cazul să doarmă! Mihai mi-a spus exact aşa: fă-mi o poză acum, să mă pui pe blog. E
_ - Oraşul Zimnicea l-am descoperit în acea după-amiază de noiembrie, scăldat în galbenul de toamnă. Este un oraş mic, cu oameni simpli. Un oraş unde am trăit timpul care se scurge cu răbdare!

- Seara, am ieşit cu prietenii Corinei, la un joc de biliard şi de Dartz, numai că eu am fost anti-socială (din pricina unei dureri de stomac groaznice in cauza KFC - dar asta e altă poveste!) Sper să mă ierte cumva toţi cei care se rugau de mine să mă ridic la joacă!
- Întorşi acasă, am stat la taclale până în creierii nopţii şi am făcut plan de atac pentru a doua zi. Ceea ce este curios este că, deşi somnul îmi este dificil atunci când nu dorm în pătucul meu, de data asta am dormit ca un prunc în patul Corinei.

Duminică, ziua II
- Dimineaţă, am mers la Slujbă, la Părintele Safta, uin preot pe care Corina îl apreciază foarte mult, despre care mi-a tot vorbit în toţi aceşti ani! Slujba a fost minunată, aici am ascultat cel mai frumos Axion al Maicii Domnului din câte am ascultat vreodată!!!
- Acasă, am luat masa, am cules flori, am făcut bagaje, ne-am fotografiat, inclusiv cu băbuţele Corinei dragi

- Înainte de a părăsi Zimnicea, v-am scris vouă, apoi am mers în port, după care am pornit direct înspre Bucureşti. Numai că, pe drum, am rămas blocaţi într-o coloană de peste 15 km...Ce trist...Însă am surprins un apus frumos!

Mi-a plăcut teribil sfârşitul de săptămână petrecut la Zimnicea! Corina? Mai aşteptăm invitaţii! Ştiu, ştiu, numai după ce veţi petrece şi voi un week-end la Olteniţa!

La mulţi ani, Mihai!

Salutari din cel mai sudic punct al tarii

2010-11-07T14:56:00.001+02:00

Sunt la Zimnicea! Ma pregatesc sa vizitez Dunarea din punctul cel mai sudic al tarii! Va transmit toate gandurile bune!